Adaugat : 18 Septembrie 2013
Biserica Ortodoxa cinsteste la 15 august, Adormirea Maicii Domnului numita in popor si Uspenia (termenul slav) sau Sfanta Maria Mare. Dupa o pioasa traditie veche, cunoscuta mai intai in Apus si trecuta apoi si in Rasarit, la trei zile dupa adormirea ei, Sfanta Fecioara ar fi fost ridicata cu trupul la cer, ca si dumnezeiescul ei Fiu.
Adormirea Maicii Domnului este cea mai veche sarbatoare inchinata Sfintei Fecioare Maria, desi marturii despre existenta ei nu avem decat incepand din secolul al V-lea, cand cultul Maicii Domnului incepe sa se dezvolte foarte mult, mai ales dupa Sinodul IV Ecumenic, Sinod care a hotarat ca Maica Domnului este Nascatoare de Dumnezeu, cultul ei cunoscand de acum o foarte mare dezvoltare.
Sarbatoarea bisericeasca a sfarsitului vietii pamantesti a Fecioarei a inceput probabil in Ierusalim, unde Mormantul Maicii Domnului din Ghetsimani este si astazi un loc de pelerinaj; inca din secolul al VI-lea, sarbatoarea a fost celebrata, iar din anul 600 a fost fixata la 15 august. Doua momente diferite formeaza praznicul: in primul rand moartea si ingroparea Maicii Domnului si, in al doilea rand, inaltarea ei la cer. In Occident, sarbatoarea este cunoscuta sub numele de Inaltarea Maicii Domnului. Textele ortodoxe au dezvoltat traditia conform careia apostolii si ucenicii au fost adunati in mod minunat din toate colturile lumii, pentru a fi prezenti in Ierusalim la moartea Fecioarei, si ca i-au ingropat trupul in Gradina Ghetsimani; conform unei traditii, cativa israeliti au incercat sa intrerupa procesiunea inmormantarii. Apostolul Toma nu a fost printre cei prezenti si, cand a sosit, la trei zile de la inmormantare, si a vrut sa vada trupul Maicii Domnului, s-a descoperit ca mormantul era gol. Conform majoritatii textelor liturgice, sarbatoarea aduce cu sine un simt al interrelationarii diferitelor aspecte din istoria rascumpararii si un simt al venerarii lucrarii dumnezeiesti infaptuite. Biserica slaveste pe Dumnezeu pentru ceea ce a facut si recunoaste sfintenia ei, cea care este 'Izvorul vietii si Nascatoarea de Dumnezeu'.
In secolul al V-lea, sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului exista sigur in Siria, fiind mentionata in documentele datand din acest secol. Locul de origine al sarbatorii este probabil Ierusalimul, orasul sfant, unde se pastreaza pana astazi, in apropierea gradinii Ghetsimani, mormantul Maicii Domnului si Biserica zidita pe acest mormant. In spatele mormantului Maicii Domnului din aceasta Biserica, este pusa la inchinare pentru pelerini icoana Maicii Domnului facatoare de minuni, cunoscuta sub numele de Ierusalimitissa.
Sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului isi are originea in Sfanta Traditie a Bisericii. Circumstantele Adormirii Maicii Domnului sunt cunoscute si pastrate de Biserica Ortodoxa inca din timpurile apostolice, marturie stand scrierile apocrife, opinia unanima a Sfintilor Parinti si credinta constanta a poporului lui Dumnezeu.
Intre cei care au vorbit despre Adormirea Maicii Domnului in primele secole crestine au fost Sfantul ieromartir Dionisie Areopagitul (sec. I), Meliton de Sardes (sec. II), Sfantul Epifanie al Ciprului (sec. IV) si Sfantul Iuvenalie, patriarhul Ierusalimului (sec. V), a carui marturisire, adresata imparatesei bizantine Pulcheria, este edificatoare: 'Desi in Sfanta Scriptura nu sunt date cu privire la imprejurarile mortii Maicii Domnului, noi le cunoastem din vechea si credibila Traditie a Bisericii… stim ca, la trei zile dupa adormire, trupul Sfintei Fecioare a fost ridicat la cer, in mormantul din Gradina Ghetsimani gasindu-se doar acoperamantul ei'. Mai tarziu, in secolul al XIV-lea, toate aceste informatii vor fi adunate si detaliate in lucrarea Historia Ecclesiastica (Istoria Bisericii) a lui Nicephorus Callistus (†1335).
In secolul al VI-lea, sarbatoarea este mentionata si in Apus, pentru prima data la Sfantul Grigorie, episcopul de Tours († 593 sau 594), cu deosebirea ca acolo Adormirea Maicii Domnului se sarbatorea la date diferite de traditia Rasaritului, la 18 ianuarie, iar in unele parti la 15 ianuarie.
Se pare ca generalizarea Praznicului Adormirii Maicii Domnului in Rasarit se datoreaza imparatului bizantin Mauriciu (528-603), care a rezidit Biserica Maicii Domnului din Ghetsimani si care a fixat definitiv si data sarbatoririi ei la 15 august.
Praznicul acesta al Adormirii Maicii Domnului se bucura de o mare cinstire in randul credinciosilor ortodocsi, avand randuita o perioada de doua saptamani de postire, inaintea sarbatorii, ca perioada de pregatire duhovniceasca pentru acest eveniment sfant din viata Maicii Domnului.
In seara dinaintea sarbatorii se savarsesc in toate bisericile Vecernia cu Litie si chiar Privegherea intreaga, adica si slujba Utreniei, urmata de cantarea Pohodul Maicii Domnului.
Prohodul Maicii Domnului a fost alcatuit de catre Manuil Corinteanul in sec. XVI si este o prelungire a Prohodului Domnului nostru Iisus Hristos dupa modelul imnelor preafrumoase, profunde, in care crestinatatea, in evlavia Bisericii, il conduce pe Mantuitorul spre mormant, in Vinerea Patimilor.
Foarte multe manastiri din tara aduna cu prilejul acestui praznic sute si mii de pelerini in jurul zidurilor lor, ei petrecand intreaga noapte in rugaciune, cantare si priveghere.
Sursa: basilica.ro
