Cinstirea icoanei Maicii Domnului Prodromita

Sinaxar  - 12 iulie

 

In 12 zile ale lunii iulie praznuim pomenirea minunii sfintei Icoane celei cu dumnezeeasca minune zugravita-, numai singure dumnezeestile Fete, adica: a prea sfintei Stapanei noastre Nascatoarei de Dumnezeu si pururea Fecioarei Mariei, si a dumnezeescului sau Fiu Iisus Hristos, ce prin dumnezeeasca iconomie, cu minune s'a inchipuit in capitala Moldovei Iasi, in anul dela intruparea lui Dumnezeu Cuvantului, 1863, luna Iunie 28 de zile. Careia pentru praznicul sfintilor apostoli, ce cade a doua zi, i s'a asezat praznuirea in 12 zile ale lui Iulie; care facatoare de minuni Icoana, intru acelas an s'a adus in sfantul Munte Athos; si se afla in Chinoviul Roman in sfanta biserica Catedrala ce are hramul Botezul Domnului nostru Iisus Hristos, intru slava lui Dumnezeu, si a prea curatei Maicei sale pururea Fecioarei Mariei. Cu ale careia sfinte si prea puternice rugaciuni Hristoase Dumnezeule milueste-ne, si cu judecatile care stii, mantueste-ne pre noi, ca un bun si de oameni iubitor, Amin.

 

POVESTIRE

 

Pentru-facatoarea de minuni Icoana a Prea Sfintei Stapanei noastre, de Dumnezeu Nascatoarei, si pururea Fecioarei Maria, cea cu dumnezeeasca minune savarsita, numita Prodromita.

 

Plina de bucurie, plina de duhovniceasca veselie, si de toata lauda, este praznuirea noastra care o savarsim astazi, fratilor crestini, intru pomenirea minunei ce s'a facut cu aceasta prea slavita Icoana a Maicii lui Dumnezeu, a careia' istorie se incepe intru acest fel, dupa cum urmeaza, cuvantul.

 

Iubitii mei crestini! Stim ca intru cele mari si fara de numar milostiviri, ce cu neincetare se revarsa dela Parintele 'indurarilor, asupra prea iubitei fiicei sfintei si drept slavitoarei Biserici, este un bogat dar al bunatatii lui Dumnezeu, si proslavirea sfintelor icoane pre pamant, prin o mai pre sus de fire si prin minunata putere dumnezeeasca a facerii de' minuni, ce savarseste prin ele minunatul intru sfintii sai Dumnezeu. Carele si prin sfintele icoane proslaveste, pre cei ce il proslavesc prin credinta vie, si vieata placuta lui, prin acest mare dar, a celor mari daruiri dumnezeesti, cu priimirea dreptei si adevaratei credinte s'a luminat si straluceste si a noastra patrie, si bisericile ce sunt in Romania, s'au facut pomi de vieata, si slobozind din sine adanci radacini ale credintei celei dreptslavitoare. In toate partile ei au adus roduri de drepte slaviri si imbelsugate, pre cat cu intaietatea la locurile sadirii lor, asa si pre toata fata pamantului Romaniei o au impodobit, cu roditoarele sale mladite prin ceata cea cu mult numar a sfintelor si de minuni facatoare icoane, si nu numai in fericitele zile a dreptslavitorilor nostri stramosi, cari ardeau cu duhul pentru dreapta credinta, au inmultit Domnul minunile sale, prin aratarea si descoperirea sfintelor icoane, atat a prea curatei Maicii lui Dumnezeu; precum si a placutilor lui, spre facerea de bine a sufletelor si a trupurilor, celor ce cu credinta alearga spre inchinaciunea sfintelor icoane - cel ce pre cei drepti iubeste, si pre pacatosi milueste - ci si in timpurile noastre aceste sarace de credinta, au revarsat asupra noastra un imbelsugat riu de aceeasi nepomenita a sa milostivire, ca sa adape inimile cele cuprinse de uscaciunea putinei credinte, spre a rasari intrinsele fapte bune crestinesti, si in privirea ochilor nostri s'a savarsit o lucrare dumnezeeasca, si cu vointa Domnului a rasarit pre taria ganditorului nostru Cer a dreptslavitoarei noastre Biserici, aceasta icoana neispravita de mana omeneasca; care impodobindu-se cu stralucitoarele raze a facerilor ei de minuni, si tuturor cinstitorilor celor fara de numar, cari de la marginile lumii alearga catre stralucirea sa, vieata si bucurie le izvoraste.

 

In anul 1863, parintii ieroshimonahi Nifon si Nectarie, fondatorii schitului Prodromul din sf. Munte Atos, plecand sa vie in tara romaneasca pentru trebuintele acelui schit, aveau in inima lor o mare dorinta si evlavie, pentru o sfanta icoana mai insemnata si de minuni facatoare a Maicii lui Dumnezeu, ca sa fie intru aceasta sfanta noua biserica, spre mangaerea celor ce se vor afla intru acest sfant lacas, dupre cum mai toate manastirile sfantului Munte, au cate o icoana facatoare de minuni.

 

Deci aflandu-se parintii Nifon si Nectarie, in orasul Iasi, capitala a Moldovei, au inceput a cerceta acolo, pentru un zugrav mai iscusit si cu vieata placuta lui Dumnezeu, care sa le zugraveasca o icoana a Maicii lui Dumnezeu. Si din pronia Dumnezeeasca, au gasit pe un zugrav batran, cu numele Iordache Nicolau, cu carele s'au si invoit sa le faca aceasta sfanta icoana dupa modelul ce i-au dat parintii; insa i-au pus si indatorire ca sa lucreze cu postul adica: De dimineata pana cand va flamanzi neluand nimica in gura; iara dupa masa sa nu mai lucreze la aceasta sfanta Icoana, ci alt lucru sa faca pana a doua zi; si intr'acest fel sa urmeze cu lucrul Icoanei pana la savarsirea ei. Si a priimit numitul zugrav invoiala aceasta cu toata multumirea si evlavia, de cat numai zicand ca el nu poate lucra acum ca mai 'nainte, ca a, imbatranit si-i tre-mura mainile; iar parintii Nifon si Nectarie l-au mai imbarbatat zicandu-i, sa se sileasca si sa aiba credinta, ca ii va ajuta Maica lui Dumnezeu. Si asa bunul batran zugrav a inceput lucrul cu multa evlavie, si lucra bine si cu buna sporire campul si hainele, iar fetele le-au lasat la urma dupa obiceiul zugravesc. Deci dupa ce au ispravit vesmintele dupa stiinta mestesugului sau, a inceput a lucra la chipul Maicii Domnului si al Domnului nostru Iisus Hristos, dand mana intaiu si a doua, au mai ramas putin ca desavarsit sa le indrep- teze si sa le savarseasca; a doua zi de dimineata s'a sculat si a inceput a lucra iarasi la fete, ostenindu-se cu mare staruinta mai toata ziua, ca doara ar putea, sa le indrepteze si sa le savarseasca; insa lucrul iesia cu totul din protiva, ca nu numai nu a putut sa le indrepteze, ci mai ales desavarsit le-a stricat, in cat au ramas cu totul fara de chip, strambe, urite, si nepotrivite. Acestea vazand blagoslovitul batran zugrav, foarte s'a mahnit si s'a scarbit, nepricepandu-se ce va sa fie lucrul acesta, si a incetat de a mai lucra, zi-cand: Pacat de osteneala si postul ce am suferit atatea zile, lucrand la aceasta Icoana in zadar; Dumnezeu sa ma ierte, nu stiu ce sa mai zic, ca de astanoapte cu toata silinta ma chinuesc, si nu pot sa le indreptez; ba inca, acum chiar desavarsit le-am stricat, fa- ndu-ma ca un iesit din minte, ca si cum mi-asi fi uitat mestesugul.

 

Din intamplare s'au dus in ziua aceia pe la dansul parintii Nifon si Nectarie, ca sa vaza cum urmeaza cu zugravirea sfintei Icoane; si cand au vazut'o si ei intru acea stare nepotrivita, foarte s'au mahnit si s'au scarbit pana la suflet, socotindu-se nevrednici darului si vointei Maicii lui Dumnezeu, dupa care a inceput si tristul zugrav a le povesti intamplarea ce a patimit. Acestea auzind parintii mai mult s'au mahnit si s'au amarit, zicand: Ca nu voeste Maica Domnului la dorinta si evlavia lor, insa parintii nu s'au imputinat cu totul, ci au lasat lucrul la buna vointa Maicii lui Dumnezeu, si mangaind inca cat au putut si pe tristul zugrav, i-au zis sa nu se imputi-neze, ci sa se apuce si sa ispraveasca icoana pre cat ii va fi cu putinta, fiind ca ei tot o vor lua, ori si cum va fi, si plata ostenelei lui ii vor da-o deplin, dupa cum s'au tocmit cu dansii.

 

Intru acea vreme s'a intamplat de era acolo cu parintii, si parintele ieromonahul grecul Grigorie Esfigmenitul, in sinodiea parintelui Arhiereu Nill Pentapoleos, carele si el vazand Icoana intr'acest fel, a zis parintilor Nifon si Nectarie: Pacat de cheltuelile ce faceti sfintia voastra, va rog nu mai duceti astfel de icoana in sfantul Munte, ca acolo sunt destui zugravi cu mult mai buni, carii pot cu adevarat sa va faca o icoana cum se cade, dupa dorinta sfintiilor voastre. Parintii i-au raspuns: Ca poate vor darui-o acolo in tara la vre-o biserica mai saraca.

 

Apoi parintii au plecat si s'au dus la metohul lor, iara batranul zugrav a acoperit Icoana, cu o panza curata, si incuind cu cheia usa odaii unde lucra Icoana, a ramas foarte scarbit neman- cand nimica in ziua aceia, ci numai tot se ruga si se inchina pana la obosire, si asa s'a culcat fiind acum seara. A doua zi sculandu-se mai de dimineata, si luand cheia, a deschis usa odaii unde lucra, si a inceput a'si gati cele trebuincioase pentru zugravit, avand multa dorinta si evlavie ca sa se apuce de lucru; si facand cateva metanii, se inchina si se ruga Maicii lui Dumnezeu, ca sa-i lumineze mintea si sa-i ajute ca sa nu patimeasca ca ieri. Si asa mergand la Icoana ca sa se apuce de lucru, a ridicat panza de pre fata Icoanei; atunci O! Minunile Maicii lui Dumnezeu! Vede cu adevarat ca sfintele fete sunt cu dumnezeeasca minune indreptate, incuviintate si de sinesi savarsite, si pline de dumnezeesc Dar si Har dupa cum se vede chiar si acum, sfanta aceasta de fata Icoana a prea curatei Maicii lui Dumnezeu. Aceasta prea slavita minune, vazandu-o batranul zugrav, impreuna cu ucenicii sai, foarte se minunau si proslaviau pre Maica lui Dumnezeu, ca ea singura cu minune dumnezeeasca si-a proslavit sfanta sa fata, si a Fiului sau, pre care minune spre mai buna adeverire, cu inscris si punerea pecetii si a iscaliturii lui, a dat parintilor Nifon si Nectarie, care marturie s'a pus sa se pastreze in archiva acelui schit. Iar coprinderea ei este intr'acest fel:

 

«Eu Iordache Nicolau, zugrav din orasul Iasi, am zugravit aceasta sfanta «Icoana a Maicii lui Dumnezeu, cu insusi mana mea, la care a urmat o «minune prea slavita in modul urmator: Dupace am ispravit vesmintele, dupa mestesugul zugraviei mele, m'am apucat sa lucrez fetele Maicii Domnului si a Domnului nostru Iisus Hristos; dupa ce am dat mana intaia si a doua, de noapte apucandu-ma ca sa o zugravesc desavarsit, privind eu la chipuri cu totul au iesit din potriva, pentru care foarte mult m'am mahnit, socotind ca mi-am uitat mestejugul; si asa fiind, seara m'am culcat scarbit nemancand nimic in ziua aceia, socotind ca a doua zi sculandu-ma sa ma apuc mai cu deadinsul. Dupace m'am sculat a doua zi, mai intaiu am facut trei metanii Maicii lui Dumnezeu, rugandu-ma ca sa-mi «umineze mintea, sa pot ispravi sfanta ei Icoana; si cand m'am dus sa ma «puc de lucru, o! prea slavite minunile Maicii lui Dumnezeu! S'au aflat chipurile drese desavarsit precum se vede, si eu vazand aceasta minune n'am mai adaos a-mi pune condeiul, fara numai am dat lustrul cuviincios, desi cu gresala am facut aceasta ca sa dau lustru la o asemenea minune.

 

Aceasta este povestirea acestei sfinte «Icoane».

 

Minunea aceasta s'a intamplat noaptea spre 28 Iunie si pentru viitoarea praznuire a sfintilor Apostoli, s'a mutat slujba Icoanei astazi la 12 Iulie; care minune dupre cum am zis vazandu-o zugravul de mai sus numit, s'a minunat si cu spaima privind nu se pricepea cum s'a facut aceasta. Asemenea si ucenicii lui vazand s'au spaimantat, si au inceput a chema prietenii si vecinii de prin prejur ca sa vaza, si indata s'a umplut casa zugravului de norod, care se minuna de proslavirea acestei sfinte Icoane, si toti se inchinau aprinzand lumanari, indulcindu-se duhovniceste de privirea dumnezeestilor fete asa de bine incuviintate si minunate. Parintii Nifon si Nectarie, fiind la metohul schitului, dintru acel oras Iasi, ingrijati si intristati, nestiind nimica de aceasta minune, vad de naprasna ca vine unul din ucenicii zugravului foarte repede si obosit, spuind in gura mare: Sa trimeteti curand sa ia sfanta Icoana, fiindca, in noaptea aceasta singura s'a zugravit, si acum poporul nu mai incape privind acea minune. Deocamdata parintii nu credeau cele graite de ucenic, si cu ideia aceasta au trimis pre parintele Dosifteiu shimonahul carele avea ascultarea de mitocariu in Iasi; si ajungand parintele Dosifteiu la casa zugravului, nu putea intra sa vaza sfanta Icoana, de imbulzeala poporului; deci indata luand o trasura, si invelind sfanta Icoana cu o panza curata, a adus'o la metoh urmand si poporul. Iara in metoh venind, au inchis portile si n'au mai lasat pe nimeni sa intre, pana se vor sfatui ca ce este de facut. Grabnic parintii au facut cunoscut sfintei Mitropolii de aceasta minune. Si venind insusi Prea Sfintitul Mitropolit Calinic Miclescu, cu tot clirosul sau, au vazut sfanta Icoana, si crezand i s'au inchinat cu toata evlavia, minunandu-se si zicand: « Cu adevarat mare Dar ne-a daruit Maica lui Dumnezeu prin aceasta minunata si proslavita Icoana a sa».

 

Apoi dand binecuvantare de sfintirea apei, au navalit poporul la metoh spre inchinarea sfintei Icoane, si cerand a le citi paraclise, si a face aghiasma, cu care stropindu-se a inceput Darul Mai-cii lui Dumnezeu a lucra prin aceasta sfanta Icoana, si a face minuni, pre care din cele multe, putine vom spune aicea, spre slava lui Dumnezeu si a Prea Curatei Maicii Sale; si pentru ca sa nu maniem pre Dumnezeu tacand adevarul, ca pre unele le-au vazut cu ochii lor parintii Nifon si Nectarie, impreuna cu alti frati cari erau la metoh; iar altele s'au vazut cand s'a adus aceasta sfanta Icoana: «Un om avea albeata pre amandoi ochi, in cat se vedeau luminile ochilor lui ca laptele de albe, si aducandu-l cei ce-l purtau, s'a inchinat la sfanta Icoana, stropindu-se si spalandu-si ochii cu aghiasma, dandu-i de a si baut, luand si acasa ca sa bea si sa se mai spele, spuindu-i sa aiba credinta la Maica Domnului; si asa facand, peste trei zile, a venit ca sa multumeasca Maicii lui Dumnezeu, aratandu-si ochii ca s'au curatit si vad luminat.

 

Altul avea lepra, preste tot trupul lui erau numai bube; carele inchinandu-se cu credinta si stropindu-se cu aghiasma, a cazut lepra de pre trupul sau ca niste solzi si s'a curatit.

 

Un boer a venit si a spus, ca un fiu al lui acum de trei zile, numai pentru ca sufla se mai cunoaste cum ca este viu; iar altmintrelea este cu totul mort; si rugandu-se la aceasta sfanta Icoana a Maicii Domnului, a luat aghiasma si s'a dus de l-a stropit, dandu-i si in gura putina ca sa bea. Si indata s'a trezit copilul cu totul sanatos, pre carele l-a adus tatal sau de s'a inchinat la sfanta Icoana, si a multumit Maicii lui Dumnezeu.

 

Acestea si altele multe: Bolnavi de friguri, surzi, cu dureri de cap si de masele, de ochi, de vatamaturi, si alte feluri de boale, sfanta aceasta Icoana a tamaduit, pre care parintii dela metoh nu le-au insemnat, fiind obositi de imbulzeala poporului, care cerea neincetat a le ceti paraclise si aghiesme, in cat nu puteau sa tie socoteala de cine cu ce se foloseste, si mai ales ca erau amenintati de oraseni de a le opri Icoana acolo, zicand ca a lor este, fiindca in Iasi s'a facut minunea, cu zugravirea dumnezeestilor ei fete. Acestea intelegand parintii Nifon si Nectarie, si vazand ca se inmulteste poporul neincetat, au ridicat cu grabire sfanta Icoana, si au plecat spre sfantul Munte.

 

Deci plecand din Iasi, au venit cu sfanta Icoana in orasul Husi. Dar si aci, mult s'au mirat, cum a simtit poporul, fiind ca seara tarziu au sosit la Episcopie, si a doua zi cand s'a luminat, tot orasul a simtit ca si cum le-ar fi vestit cineva, si indata s'a umplut Episcopia de popor. Insa parintii indata au plecat, temandu-se nu cumva sa-i urmareasca dela Mitropolie, ca acum se instiintase si Voda Cuza si zicea: sa se opreasca sfanta Icoana, fiindca s'a facut minunea in Ţara.

 

Din Husi au mers in orasul Barlad, si ducand sfanta Icoana, la casa doamnei Ecaterina Sutu, care cu multa dragoste si cucernicie a priimit venirea sfintei Icoane, cu parintii. Unde afland protoereul din Barlad, a poftit pre parinti, sa aduca sfanta Icoana in Catedrala orasului, ca sa se inchine tot poporul de acolo. Si incepand a se inchina multimea din acel oras, iarasi sfanta Icoana a savarsit si acolo multe minuni, dintre cari vom spune pre una mai insemnata:

 

In orasul Barlad era un dascal foarte procopsit la invatatura si intelept, carele avea la scoala lui pre fiii celor mai insemnate persoane de acolo, si spunea pentru dansul barladenii, ca este foarte de treaba si cinstit, decat numai la biserica nu merge, fara numai la sfintele Pasti. Acela auzind de venirea sfintei Icoane, a trimis trasura sa, rugand pre parinti sa faca osteneala sa mearga cu sfanta Icoana la casa lui; dar parintii nu au voit, trimitandu-i raspuns: Ca mai cuviincios este sa vie el la sfanta Icoana, si astfel el a trimis trasura in trei randuri, ca sa mearga parintii cu Icoana la el. Apoi s'au rugat multi oameni, si au indemnat pre parinti a merge cu Icoana la 'dansul, pentru folosul sufletului lui. Deci parintii cand au voit sa ia sfanta Icoana si sa o pue in trasura, asa de grea s'a facut, in cat abia patru insi cu mare greutate o au dus pana la trasura, si cand au voit sa o pue in trasura a trosnit asa de tare sfanta Icoana, in cat toti s'au spaimantat, si caii dela trasura au tresarit, iara tocul Icoanei s'a desfacut din toate incheeturile lui. Atunci au cunoscut toti ca nu voeste Maica lui Dumnezeu sa mearga acolo; iara inapoi intorcandu-o doi oameni, o au adus foarte usor.

 

Asemenea o doamna evlavioasa, foarte mult bolnava, fiind afara la mosie, se temea sa se sue in trasura, ca sa nu moara pe drum pana in oras; i s'a aratat aceasta sfanta Icoana in vedenia visului, poruncindu-i sa se scoale curand si sa vie la Barlad ca sa se binecuvinteze dela sfanta Icoana; si cum s'a suit in trasura, indata s'a cunoscut desavarsit sanatoasa; si venind la parinti, a marturisit, zicand: Cu adevarat, pre aceasta sfanta Icoana, o am vazut astanoapte in vis, care mi-a zis, sa viu cat mai in graba la Barlad, sa apuc inchinarea ei, si acum iata sunt sanatoasa.

 

Din Barlad, au venit parintii cu sfanta Icoana la Galati, si o au pus in biserica sfintilor imparati. La aceasta biserica un zugrav lucra mestesugul sau; si vazand imbulzeala poporului la sfanta Icoana, s'a mirat foarte, si a inceput a ocari pre oameni facandu-i inselati si prosti, cari nu cunosc nimica, au doara credeti voi, basmelor calugaresti? Nu va amagiti, ca gresiti; si altele mai multe zicea. Acestea barfind si insusi se uita cu obraznicie in fata sfintei Icoane, ocarand pre popor in gura mare; atuncea deodata Maica lui Dumnezeu, prin schimbarea fetii sale, atat la ingrozit, in cat s'a infricosat cu totul, si apoi el singur s'a facut propoveduitor poporului, zicand: Sa creaza ca cu adevarat sfanta Icoana, cu minune dumnezeeasca este zugravita.

 

Dupa plecarea sfintei Icoane din Iasi, in urma au urmat o prea slavita minune, si de mare mirare in acel tinut.

 

Intr'un han la drum, era un evreu cu sotia sa si cu copii; acel evreu ducandu-se dupa negotul sau, a lasat in han pre sotia sa cu copiii si o sluga. S'a intamplat insa si a murit unde s'a dus, si un alt prieten al lui, evreu asemenea, ingropandu-1 a luat marfa si paralele ramase, aducandu-le evreicii, sotiei mortului, spuindu-i de intamplarea mortii barbatului ei. Iara dupa ce s'a dus evreul acela strein, vrajmasul a pus in mintea slugii, ca sa omoare pre evreica si luandu-i averea sa se duca de acolo; deci pandind o noapte cand era singura numai evreica cu copiii, a intrat la dansa pe cand dormea, si a inceput a o ameninta ca o va omori de nu-i va da banii. Iara ea vazand primejdia, si dupa toate rugamintele nefolosind nimica, a scos tot ce a avut, si i-a dat, numai sa-si scape vieata. Si luand sluga aceea banii si lucrurile date, a intrat in alta grije socotind, ca evreica are sa spue ori la cine va veni in han, si va fi vadit. Deci ca sa fie fara de grije, s'a plecat in gandul sau, sa o spanzure; si gatind spanzuratoarea, evreica plangand se ruga catre dansul, ca sa o lase cu vieata, dar el isi cauta de planul sau. Intre acestea si-a adus aminte evreica de zugravirea cu dumnezeeasca minune a sfintei Icoane, fiindca strabatuse aceasta veste pretutindenea; si la acea nevoie a inceput cu lacrami a se ruga ca o crestina, zicand: Maica Domnului! daca cu adevarat chipul tau s'a zugravit cu dumnezeeasca minune precum am auzit, izbaveste-ma de aceasta primejdie, ca atunci voiu crede, si ma voiu boteza eu, si toata casamea. Acestea si alte mai multe zicand evreica cu mare plangere, sluga s'a apropiat la evreica sa o pue in lat; dar socotind el ca este prea sus si nu o va putea ridica, a pus un scaun subt el, si latul in gat, sa vada de este potrivit; si cum a calcat el nu se stie, ca a sarit scaun'ul de subt picioarele lui, si a ramas singur spanzurat. Iara evreica vazand aceasta minune, a crezut cu toata casa sa, si s'a botezat dupre cum se fagaduise.

 

La plecarea parintilor Nifon si Nectarie din Galati cu sfanta Icoana aproape de pornire fiind, s'a facut fata sfintei Icoane, «ca ghermesit» adica valuri de-a curmezisul obrazului ca asudata, apoi intrand in vaporul austriac, Loid, se mirau toti de acest chip minunat al sfintei Icoane, cati se aflau in vapor, nu numai calatorii crestini ortodocsi, dar si austriacii matrozi, cinstindu-l si inchinandu-i-se, dupa care ajungand parintii cu sfanta Icoana in sfantul Munte, la arsanaoa schitului, au trimis veste sus la schit, ca sa se pogoare preotii imbracati in sfintele vesminte, cu cantari, si tamaeri, spre intampinarea sfintei Icoane, si asa dusa fiind sfanta Icoana, cu mare pompa, in sunetul clopotelor, s'a asezat in sfanta aceasta biserica, unde se vede de toti, si I se face astazi aceasta obsteasca praznuire.

 

In acest schit, se afla atunci un frate topit de boala cu numele Inochentie, carele numai pre suflare se cunostea ca este viu, de trei saptamani nemancat, si nu mai vorbia nicidecum. Si cum a intrat sfanta Icoana in schit, ca dintr'un somn s'a trezit si a cunoscut ca a venit Maica lui Dumnezeu inchipuita pre Icoana; deci a cerut sa-1 duca ca sa se inchine si el, si inchinandu-se, acestea a grait catre Sfanta Icoana: «Maica lui Dumnezeu! de'mi este de folos sa mai traesc insanatosaza-ma, caci cred ca poti; iara daca traind, mai rau ma voiu strica, mai bine sa mor acuma, decat sa ma chinuesc asa; fie voia ta, cum voesti Stapana mea si cum cunosti ca imi este de folos»; Acestea el zicand s'a intors la chilia sa, vesel si plin de duhovniceasca bucurie; dar insa nu ne-a spus nimica, ci indata a cerut camase curata ca sa se schimbe, apoi a cerut sa se imbrace si in toata randuiala monahiceasca, ca era schimnic. Si cerand impartasirea prea curatelor Taine: Trupul si sangele lui Hristos Mantuitorului nostru, dupace s'a imbracat si s'a im-partasit, n'a trecut un ceas de cand se inchinase la sfanta Icoana si si-a dat duhul.

 

Inca si alt frate anume Serghie, crezandu-si mintii sale, a fugit din schit nespuind nimanui, si s'a dus de s'a bagat intr'o pestera pustie, cu socoteala ca sa se apuce de o nevointa mai mare. Odata rugandu-se el dupa obiceiu, s'a pogorit deasupra capului sau un luceafar luminos, si sta asa in vederea ochilor lui; insa el isi facea canonul sau. Apoi acel luceafar, atat de tare a trasnit, in cat a cazut la pamant, si desavarsit a ametit, si a surzit, si dupa trei zile s'a desteptat, insa desavarsit surd si de tot slabit; cu toate acestea, cum a putut a venit la schit, si a marturisit intamplarea, dar alta ispita: Ca toti cel ce-1 vedeau il auzeau si intelegeau ce spunea el, iara ceea ce i se spunea, el nimica nu auzea, fara numai prin scrisoare se intelegeau cu dansul. Si facandu-li-se mila l-au dus la sfanta Icoana, inaltand cu dinadinsul rugaciuni pentru el. Si asa Maica lui Dumnezeu l-a vindecat ca i-a venit auzul ca si intaiu.

 

Alta data un mester dintre cei ce lucra in schit, din nestiute judecatile lui Dumnezeu, l-a apucat un duh necurat, care foarte rau il muncea, si aducandu-l dinaintea sfintei Icoane, cetindu-i acatiste si paraclise, s'a izbavit de acea neputinta.

 

Si aceste spuse sunt numai care s'au vazut cu ochii, de unii din parinti, si altele ni le-au spus cei cari s'au folosit dela aceasta sfanta icoana. Pricina insa, care ne-a indemnat sa scrim Si aceste putine, este pentru slava Maicei lui Dumnezeu, si spre folosul celor care nu cunosc minunea zugravirei acestei sfinte Icoane. Iara daca cineva nu crede, noi nu pagubim nimica, fiindca ne-am facut datoria cuvenita, a scrie aceste minuni. Noi insa credem si marturisim, ca Maica lui Dumnezeu, pururea a savarsit, si savarseste minuni, pana la sfarsitul veacurilor, din bunatatea sa, spre folosul celor ce cred si se inchina ei, cu credinta si cu dragoste. Intr'un an, Iulie in zece, parintii din Chinoviu randuiti a pescui, s'au pogorit noaptea la mare la Arsana, ca sa arunce toate mrejile spre pescuire, desi in timpul acesta nimeni, nici manastirile, nici ori care alt pescar, nu arunca mreji, fiindca apa este calda, si pestele umbla in fata apei pe deasupra, si de aceia nu se prinde pestele in mreji. Insa parintii, fiind trei la numar, au zis: Noi sa cercam si sa aruncam mrejile, si Maica lui Dumnezeu, de va vroi, puternica este. Iara unul dintre acesti trei monahi, fiind cam cu indoiala, a indraznit a zice intru sinesi: Sa vaz acum daca Icoana aceasta a Maicei Domnului s'a zugravit cu minune, dupa cum spun parintii;- sa faca sa se prinza peste in timpul acesta de vara, si atunci voiu crede fara indoiala. Si asa au aruncat in mare cinci bucati de mreji, optzeci de stanjeni bucata, si le-au lasat in mare, nu trei ceasuri dupa obiceiu, ci cinci ca sa se pescuiasca bine; apoi incepura a le scoate, si nu gaseau intru o bucata de mreaja decat 4 sau 5 pestisori mici, asa au urmat la toate bucatile de mreji, iara cand au scos bucata cea mai de pre urma, au inceput acesti parinti a carti; ca Maica Domnului nu a voit si pacat, - ziceau - de osteneala care o au facut dansii; si acum scosesera mreaja mai mult de jumatate. Cand iata ca fara de nadejde fiind, Maica lui Dumnezeu nu i-au lasat imputinati, aratandu-le minune, - ca dintr'un capat de mreaja au scos 30 oca de peste.

 

Marimea acestei sfinte Icoane, este in lungime de 4 '/2 palme, iara latul dupa analoghie. Nu este facuta dupa nici una din icoanele facatoare de minuni, ci este facuta dupa un nou plan al zugravului. Fata ei este ca vapseala graului; nasul, gura, barbia sunt foarte potrivite la masuri, iara ochii, atata dar au, ca si cum ar soarbe inima privitorilor; cu toate acestea, cautatura este cu stapanire; si privind cineva cu intelepciune si cu luare aminte, in fata acestei sfinte Icoane, va vedea caracter de mare neam, amestecat cu o blandete, cu care arata ca este insasi Maica lui Dumnezeu inchipuita pre Icoana, si plina de Dar dumnezeesc si nu poate nimeni sa o priveasca fara sa nu simta in inima sa dulceata duhovniceasca, bucurie si umilinta, fara numai de va fi vreun om prea cerbicos si intunecat la minte, ca sa nu simta nimica dintru acestea, ca numai din privirea ei se incredinteaza fiecare cum ca nu este savarsita de mana de om, precum marturisesc si strainii cari vin de o vad, ca nu sta numai intr'un chip sfanta ei fata, ci uneori se cam smoleste, alteori se ingalbineste, iar la pri- vigherile cele de toata noaptea, la praznice imparatesti, si mai ales la aceasta praznuire de acum, atat este de vesela si voioasa cum este un triandafil, in cat privitorilor nu li se pare ca vad chip, ci ca si cum ar privi chiar pre adevarata Maica lui Dumnezeu, si sta in strana in mijlocul bisericii, cu podoabe incuviintata, ochii tuturor atragand, si nesatioase priviri avand. Si precum odinioara a vazut-o sfantul Dionisie Areo- paghitul, in sfantul Sion, asemenea si in sfantul Munte, au vazut-o destept fiind in dumnezeeasca vedenie, cuviosul Marcu, ucenicul sfantului Grigorie Sinaitul, sezand pe scaun, ca o imparateasa, incunjurata de ingeri si de arhangheli, si de toti cuviosii sfantului Munte, slavindu-o si inchinandu-i-se ei, care avea palaturi de aur inalte, catre partea ce se zice Vigla, in care loc acum cu ajutorul ei, s'a facut aceasta noua biserica, intru slava Fiului ei spre mantuirea monahilor Romani si a tuturor credinciosilor ortodocsi.
 

Multamita dar fratilor, toti sa dam lui Dumnezeu, pentru aceasta prea slavita si noua minune, ca la Dumnezeu toate sunt cu putinta, precum vedem prin sfintele Scripturi. Drept aceea noi toti cati ne-am adunat la aceasta sfanta si veselitoare praznuire a Maicei lui Dum-nezeu, cazand inaintea acestei sfinte Icoane a ei, ce isi are inchipuite fetele cu minune, sa strigam credinciosii: Prea sfanta Stapana de Dumnezeu Nascatoare, pururea Fecioara Marie, sprijinitoarea si aparatoarea noastra, cerem a ta nebiruita aparare; imparateasa Cerului si a pamantului, ceea ce ai cu dreptate numele Prodromita adica inainte mergatoare, intareste-ne intru lucrarea faptelor bune, si ne du intru imparatia cereasca; povatueste-ne pre noi si pre toti dreptcredinciosii crestini, spre a vedea si vesnic a ne indulci, de slava Fiului tau si Dumnezeului nostru, ca binecuvantata si prea proslavita esti, in vecii vecilor, amin'.