Adaugat : 18 Septembrie 2013
Duminica Orbului din nastere
"In vremea aceea, trecand Iisus a vazut pe un om orb din nastere; atunci ucenicii L-au intrebat pe El zicand: invatatorule, cine a pacatuit, acesta sau parintii lui, de s-a nascut orb? Iisus le-a raspuns: nici el n-a pacatuit, nici parintii lui, ci s-a nascut orb ca sa se arate intr-insul lucrurile lui Dumnezeu. Trebuie sa fac, pana este ziua, lucrurile Celui ce M-a trimis pe Mine, caci vine noaptea, cand nimeni nu poate sa lucreze. Cata vreme sunt in lume, Eu sunt Lumina lumii. Dupa ce a zis acestea, a scuipat jos si a facut tina din scuipat, si a uns cu tina ochii orbului. Apoi i-a zis: mergi de te spala la izvorul Siloamului, care se talcuieste: trimis.
Deci s-a dus si s-a spalat si a venit vazand. Iar vecinii si cei ce-l vazusera mai inainte, ca era cersetor, se intrebau: nu este acesta cel ce sedea si cersea? Unii ziceau ca acesta este, iar altii ziceau ca seamana cu el. Dar el zicea: eu sunt. Deci l-au intrebat: atunci cum s-au deschis ochii tai? El le-a raspuns si a zis: omul care se numeste Iisus a facut tina si a uns ochii mei. Apoi mi-a zis: mergi la izvorul Siloamului si te spala. Deci, mergand si spalandu-ma, am dobandit vederea. L-au mai intrebat: unde este Acela? Nu stiu, le-a raspuns el.
L-au dus la farisei pe cel ce mai inainte fusese orb. Si era intr-o zi de sambata, cand a facut Iisus tina si a deschis ochii orbului. Deci din nou l-au intrebat fariseii cum a dobandit vederea. El le-a raspuns: tina a pus pe ochii mei si m-am spalat si vad. Deci, unii dintre farisei ziceau: acest om nu este de la Dumnezeu, fiindca nu pazeste ziua sambetei. Dar altii ziceau: cum poate un om pacatos sa faca minuni ca acestea? Si astfel era dezbinare intre ei. Deci iarasi l-au intrebat pe cel ce fusese orb: tu ce zici despre El pentru ca ti-a deschis ochii tai? Iar el a raspuns ca este prooroc.
Dar iudeii n-au crezut despre el ca a fost orb si si-a capatat vederea, pana ce n-au chemat pe parintii celui vindecat de orbire. Asadar i-au intrebat si le-au zis: acesta este fiul vostru, despre care voi ziceti ca s-a nascut orb? Atunci parintii lui au raspuns si le-au zis: stim ca acesta este fiul nostru si ca el s-a nascut orb; dar cum vede el acum, noi nu stim; sau cine i-a deschis ochii lui, noi nu stim. Este in varsta, intrebati-l pe dansul; el singur va va spune despre sine. Acestea le-au zis parintii lui, pentru ca se temeau de iudei, caci iudeii se sfatuisera acum, ca de-L va marturisi cineva pe Iisus ca este Hristos, sa fie dat afara din sinagoga. De aceea parintii lui au zis: este in varsta, intrebati-l pe dansul.
Deci fariseii au chemat a doua oara pe omul care fusese orb si i-au zis: da slava lui Dumnezeu; noi stim ca omul Acesta este pacatos. El insa a raspuns: de este pacatos, nu stiu; eu una stiu, ca eram orb si acum vad.
Deci l-au intrebat iarasi: ce ti-a facut? Cum a deschis ochii tai? El le-a raspuns: acum v-am spus voua si n-ati auzit! De ce voiti sa auziti inca o data? Nu cumva voiti sa va faceti si voi ucenici ai Lui? Atunci l-au ocarat si i-au zis: tu esti ucenicul Lui; noi suntem ucenicii lui Moise. Noi stim ca Dumnezeu a grait cu Moise, iar pe Acesta noi nu-L stim de unde este. Raspuns-a omul si le-a zis: tocmai in aceasta sta minunea ca voi nu stiti de unde este; si totusi El a deschis ochii mei. Si noi stim ca Dumnezeu nu-i asculta pe pacatosi, dar de este cineva cinstitor de Dumnezeu si face voia Lui, pe acela il asculta. Din veac nu s-a auzit sa fi deschis cineva ochii vreunui orb din nastere. Daca n-ar fi Acesta de la Dumnezeu, nimic n-ar fi putut face. Ei insa au raspuns si i-au zis: in pacate tu te-ai nascut intreg si tu ne inveti pe noi? Si l-au dat afara.
A auzit Iisus ca l-au dat afara si gasindu-l, l-a intrebat: crezi tu in Fiul lui Dumnezeu? El a raspuns si a intrebat: cine este, Doamne, ca sa cred intr-insul? Iisus i-a spus: L-ai vazut pe El, caci cel care vorbeste cu tine, Acela este. Atunci el a grait: cred, Doamne, si s-a inchinat Lui." (Sfanta Evanghelie dupa Ioan 9, 1-38)
"In vremea aceea, trecand Iisus a vazut pe un om orb din nastere” . Inainte de aceasta, se spune ca iudeii au luat pietre ca sa arunce in Domnul chiar in templu, pentru ca El vorbise adevarul. Dar in timp ce iudeii cei rai se gandeau doar cum ar putea sa se poarte cu rautate fata de Domnul, El Se gandea doar cum sa le faca bine oamenilor. Vazandu-l pe orbul din nastere sezand langa templu, Domnul cel milostiv S-a oprit langa acest om, pentru a-l ajuta, cu toate ca acesta nu ceruse nimic, nu strigase dupa Dansul.
Ucenicii Domnului, observandu-l pe orb si gandind - la fel ca lumea de atunci si de totdeauna - ca in spatele unei boli, a unei incercari grele ori a unei suferinte sta un pacat, L-au intrebat pe Iisus daca acesta este orb pentru ca a pacatuit el sau parintii lui. Dar Mantuitorul ne spune ca nu toate durerile vin din pacat, nu toate suferintele isi au originea intr-o viata pacatoasa, ci sunt unele trimise de Dumnezeu pentru ca prin ele sa-Si arate puterea Sa si ne indeamna sa intelegem rostul suferintei in viata noastra.
Foarte adesea ne este greu sa dam sens suferintei prin care trecem, nu intelegem de ce si pentru ce motiv, dar mai tarziu, daca ne rugam mai mult lui Dumnezeu si ne apropiem in suferinta mai mult de El, ni se desluseste si intelesul sau rostul suferintei sau al incercarilor care pareau absurde, nedrepte, revoltatoare si greu de suportat la un moment dat. Suferinta, pe langa caracterul ei de pedeapsa a pacatului, primeste in crestinism o valoare educativa. Acolo unde exista putere de credinta, aceasta atrage pe om spre nadejde, spre izbavire, spre mantuire.
Pentru a-l vindeca pe orb, Mantuitorul a luat tina amestecata cu scuipat si a uns ochii lui (pentru a dovedi ca El este Ziditorul care a facut trupul omului din tarana), dupa care l-a trimis sa se spele la scaldatoarea Siloamului.
Desigur, ne punem intrebarea pentru ce a socotit de cuviinta Mantuitorul, care savarsise atatea minuni, sa trimita pe orb la scaldatoarea Siloamului ca sa se spele pentru a dobandi vederea, cand putea El Insusi sa-l tamaduiasca pe loc? Este de netagaduit ca puterea lui Hristos a tamaduit pe acest orb, iar nu scaldatoarea Siloamului; fara aceasta putere, orbul s-ar fi putut spala in fiecare zi in acea scaldatoare, si sa se fi intors acasa tot orb. Dar Mantuitorul il trimite pe orb la scaldatoare din doua motive: primul, pentru ca sa vada credinta si ascultarea orbului, iar al doilea, pentru ca sa vada cat mai multa lume ca a mers la scaldatoarea Siloamului un orb si s-a intors un vazator.
Daca orbul nu avea credinta, nu se tamaduia. El nu a vazut nimic, dar a crezut. Orbul acesta a fost mai ascultator si mai credincios decat cei care aveau vedere fizica, dar nu aveau vedere duhovniceasca. El nu a spus: cine ma va duce acolo daca eu nu pot sa merg, el nu a spus de ce trebuie sa mearga, el nu a pus nici o intrebare si nu a aratat nici o ezitare, ci indata el a implinit porunca de a merge la scaldatoare.
Vedem cum credinta este nedespartita de ascultare. Omul care crede in Dumnezeu asculta Voia lui Dumnezeu indata si de buna voie.
Intorcandu-se orbul de la scaldatoarea Siloamului, a inceput sa vada si cu bucurie a inceput sa marturiseasca in fata vecinilor si a celor care-l cunosteau mai dinainte ca un om cu numele Iisus i-a pus tina pe ochi si l-a trimis la scaldatoarea Siloamului si multumita Lui el vede acum.
Dar pe cat era de mare bucuria acestui orb din nastere care a fost vindecat prin iubirea Mantuitorului Iisus Hristos, tot atat de mare a crescut invidia carturarilor, fariseilor care carteau si defaimau pe Iisus intrucat a facut minunea aceasta intr-o zi de sambata.
Iata ca tocmai aceia ce credeau ca au vederea cea mai clara si intelepciunea cea mai mare dintre iudei, fariseii, n-au fost in stare sa vada Lumina Dumnezeiasca, ci acuzand pe Iisus ca pacatuieste pentru ca vindeca oameni in ziua Sabatului, s-au ratacit ei insisi in intuneric.
Evanghelia ne arata pe larg dialogul dintre orbul vindecat si invidiosii farisei. Vedem cum acesta devine marturisitor al minunii lui Iisus Hristos, si nu numai un marturisitor in treacat, ci unul foarte insistent, incat ajunge ca el sa-i lamureasca pe farisei despre prezenta sau puterea dumnezeiasca care se afla in Iisus.
Orbul vindecat Il marturiseste pe Iisus ca Prooroc in fata fariseilor revoltati de faptul ca vindecarea avusese loc intr-o zi de sambata; acestia, nemultumiti de indrazneala fostului orb, au ales sa nu recunoasca vindecarea minunata, desi tot ei se aratasera suparati de incalcarea sambetei, recunoscand prin aceasta minunea.
Nu stim daca bucuria orbului vindecat a fost mai mare decat durerea de a constata ca lumea este oarba, ca este siluit sa dea marturie falsa impotriva evidentei, impotriva bunatatii, dreptatii, adevarului si milostivirii divine!
El i-a infruntat pe farisei. Nu a consimtit sa dea declaratie cum ca Binefacatorul lui este pacatos, potrivit dorintei lor. Ci el Il proslavea pe Tamaduitorul sau si prin aceasta le arata fariseilor ca toate incercarile lor de manevrare pentru a nu recunoaste nici cea mai mica minune sau de a o suci dupa judecata lor, ca si cum Domnul ar fi un pacatos, sunt desarte. Si atunci fariseii, total dezarmati de logica si marturisirea curata a orbului vindecat, l-au ocarat si l-au alungat pe acesta afara din sinagoga.
Orbul care fusese tamaduit trecuse de prima incercare: el se aratase bland si ascultator cand Domnul l-a trimis cu tina pe ochi ca sa se spele la Scaldatoarea Siloamului. Aceasta a fost proba de ascultare. Apoi a trecut a doua proba: el s-a aratat staruitor pe cand se afla in ispita, si nu L-a vandut pe Domnul fariseilor mincinosi. Aceasta este proba ispitei. Apoi Domnul a incercat proba a treia si cea din urma - proba cea mai mare: aceea a credintei adevarate. “Crezi tu in Fiul lui Dumnezeu?”
Dupa ce s-a luptat asa de mult impotriva fariseilor, dupa atatea cuvinte pe care le-a zis pentru apararea adevarului, Iisus il intreaba daca crede; aceasta nu fiindca El nu stie, ci fiindca voia sa se faca cunoscut, si sa arate cat cinsteste El credinta acestui om. O asa de mare multime de popor, zice El, m-a incarcat cu batjocuri, eu nu ma ingrijorez deloc; singurul lucru pe care-l doresc este ca tu sa crezi in Mine, caci un singur om care face voia lui Dumnezeu, valoreaza mult mai mult decat o multime de barfitori. "Unul valoreaza mai mult decit o mie”, zice Ecleziastul.
In momentul in care Iisus Hristos i se descopera ca Dumnezeu celui care fusese orb, acesta striga cu fericita cutremurare "cred, Doamne!”. Dar el nu a strigat numai cu buzele, ci si cu fapta, caci I s-a inchinat Lui, ca o marturie mai mare pentru credinta sa.
Dialogul dintre cel tamaduit si invatatii vremii ne arata ca omul nu poate sa ramana nepasator in fata lucrarii lui Dumnezeu: fostul orb urca pas cu pas treptele catre Lumina, prin simplitatea credintei si indrazneala marturisirii, in timp ce fariseii coboara treptele orbirii sufletesti, prin necredinta vicleana si autosuficienta.
Pacatele si patimile duc pe om la orbire sufleteasca, la scaderea sau chiar pierderea capacitatii de a vedea si a distinge binele de rau; se intuneca mintea pentru intelegerea adevarului. Noi crestinii nu suntem orbi din nastere, pentru ca am primit Lumina odata cu Taina Sf. Botez, dar ne-am indepartat de ea. Orice rautate, orice pacat, fie el doar cu gandul, ne intuneca vederea acesteia. Cu cat gresim mai mult, cu atat oglinda sufletului devine fumurie si se opacizeaza. Nu mai putem vedea si traim in intuneric. In sufletele noastre, Evanghelia nu mai lumineaza. Acolo este intuneric mare si pustiu... Iar incet, incet, cu cat inaintam in timp si in pacat, incepem sa uitam si parca nici nu mai stim cum era lumina, sau daca a fost vreodata. Dar dorinta ramane ascunsa in noi, pentru ca suntem icoane ale Luminii, si icoana tinde mereu spre modelul perfect dupa care a fost creata.
Orbul si-a capatat vederea venind la Iisus. Tot astfel si noi, orbii sufletesti de azi, ne vom tamadui venind la El, la Biserica Lui. Caci apa Siloamului, unde s-a spalat orbul cand a fost trimis de Domnul, este Sfanta Biserica cu Sfintele Taine, izvorul harurilor ceresti, unde trebuie sa ne curatim de noroiul pacatelor prin spovedanie si vietuire virtuoasa. Amin.
