Adaugat : 18 Iunie 2015
Schitul Horia - judetul Ialomita. Episcopia Sloboziei si Calarasilor. Impresii dintr-un scurt dar folositor pelerinaj...
De-o buna bucata de vreme incoace domnul Mircea Paul Cristian imi si ne tot povesteste de o asezare monahala, undeva in judetul Ialomita, la granita dintre judetele Calarasi si Ialomita, la doisprezece km distanta de orasul Lehliu, populata de trei vietuitoare si un Parinte Duhovnic si condusa de o fosta colega de-a sa, care in viata civila a fost ofiter de aviatie (pilot de incercare) in cadrul Armatei Romane, la diferite baze, unitati si aoreporturi militare, o persoana ce se apropie de varsta de 60 de ani, care in viata mireneasca a purtat numele de Corina iar acum, in viata calugareasca, este Maica (Monahia) Siluana...
La un moment dat, tot povestind, mie si altora, de viata, petrecerea si vietuirea monastica a acestor (supra)vietuitori ai duhului, instalati in acest schit, de putin timp, adica de numai sapte luni, de felul in care se nevoiesc acolo, neavand de nici unele, mi-a starnit/provocat si generat interesul, curiozitatea si dorinta de a cunoaste, la fata locului, acolo, pe teren, toate acestea si a incerca, intr-un fel sau altul, intr-o masura sau alta, sa ne organizam/mobilizam si sa dam o reala mana de ajutor!...
Zis si facut!... Asa incat saptamana trecuta, in ziua de miercuri - 11 iunie 2015 au mers, de la biserica noastra, domnii Mircea Paul Cristian - initiatorul si motorul acestei actiuni si Gheorghe Bumbac, pana acolo, pentru a vedea, pe viu, despre cine si despre ce este vorba, evident, nu cu mana goala, ci cu portbagajul masinii plin cu alimente, articole igienico - sanitare si alte lucruri strict necesare si de imperioasa urgenta!...
S-au intors/au venit de acolo extrem de impresionati si, totodata, foarte marcati sau afectati de saracia locului si asezamantului, insa si de ravna, dragostea, seriozitatea, abnegatia, ambitia, atitudinea demna si vrednica, cultura - generala, universala si teologica, verticalitatea si vivacitatea Maicii Starete Siluana, care, repet, la cei saizeci de ani ai sai, a luat-o practic, de la inceput, de la capat!... Lucruri de care am fost, si eu, sincer impresionat!...
Asa stand lucrurile, ne-am pus serios pe treaba, incat, cu concursul Parintelui Paroh Nicolae Burlan de la Biserica "Sf. Vineri" din Parcul Moghioros, Drumul Taberei, Sectorul 6 al capitalei, al domnului Colonel Daniil Ivascu - cel care i-a relatat Parintelui Burlan tot acest caz; al domnilor Ion Dinca, Gheorghe Bumbac, Mircea Paul Cristian si al subsemnatului, ajutati fiind de domnul director Adrian Racaru si conducatorul auto Laurentiu Barbulescu, am primit, in regim de donatie, toate articolele si obiectele dintr-un apartament, ce uremeaza a fi vandut/tranzactionat, adica: tot mobilierul din bucatarie si din doua camere (sufragerie si dormitor), cu alte cuvinte: masina de gatit, masina de spalat, frigider, seturi intregi si complete de tacamuri, farfurii, cani, pahare, oale, cratite si alte diferite vase si multe alte lucruri, aproape noi si toate in foarte buna stare de functionare!...
Asa se face ca in cursul zilei de ieri - luni - 15.06.2015, au fost adunate, demontate, ambalate si impachetate toate aceste obiecte, incarcate intr-o masina autoutilitara/duba si transportate la destinatie, adica la schitul Horia, unde au fost asezate, cu multa grija, montate, ansamblate si instalate, toate la locul lor, potrivit!...
Nu va pot descrie, in cuvinte, cata incarcatura emotionala a fost atunci, acolo, cata emotie si cata bucurie!...
Am simtit si perceput, si in aceste clipe sau momente, o stare deosebita, inaltatoare si mult folositoare, din punct de vedere spiritual - duhovnicesc!....
De aceea, in concluzi si consecinta, va spun si marturisesc ca trebuie sa mai facem, sa mai repetam asemenea fapte si gesturi, cu adevarat crestinesti si duhovnicesti, spre Slava lui Dumnezeu, cinstirea Maicii Domnului, pretuirea Sfintilor si binecuvantarea, rodnica si imbelsugata, a dreptmaritorilor nostri crestini!....
Sa stiti ca, pana la urma, sunt niste gesturi simple si sincere, insa de o mare valoare si insemnatate, atat pentru cei care le initiaza, organizeaza, coordoneaza si supravegheaza cat si pentru vietuitorii si ostenitorii acestor sfinte asezaminte calugaresti, care, si ei ca oameni, au mare nevoie de incurajarea, imbarbatarea, implicarea si sustinerea noastra, pentru a nu se descuraja sau dispera in momentele lor delicate, de cumpana, ispita sau incercare, caci faptul ca traiesc in asemenea locuri, vremuri si conditii, acolo, este un lucru ce provoaca, sau ar trebui sa provoace, toata pretuirea, recuostinta si admiratia noastra!...
Slava lui Dumnezeu pentru toate, cinste initiatorilor, apreciere organizatorilor si mult curaj (supra)vietutorilor acestui sfant si nou asezamant monahal, situat in campul intins din inima Baraganului nostru romanesc!...
Dumnezeu sa ne ajute, sa ne binecuvinteze si sa ne poarte de grija tuturor, in continuare, pana la sfarsitul vietii noastre pamantesti! Amin!...
Cu aleasa pretuire si deosebita consideratie, pentru tot, pentru toti si pentru toate, Stelian Gombos.
