Adaugat : 26 Mai 2014
Inaltarea Domnului (numita in popor si Ispas) este unul dintre cele douasprezece mari praznice imparatesti ale Bisericii Ortodoxe si se sarbatoreste intotdeauna in joia din saptamana a sasea dupa Pasti, adica la patruzeci de zile dupa Inviere. Anul acesta Praznicul are ca data de sarbatorire ziua de 29 mai.
Inaltarea Domnului Hristos cu trupul la cer, intru slava si putere, marcheaza pentru Biserica incheierea perioadei pascale si anticiparea evenimentului Cincizecimii.
Sarbatoarea rememoreaza momentul in care, in prezenta Apostolilor Sai, Mantuitorul Hristos S-a inaltat la ceruri de pe Muntele Maslinilor. Inaltarea Domnului este relatata de doua ori de Sfantul Evanghelist Luca, in capitolul 24 al Evangheliei sale si in capitolul 1 al cartii Faptele Apostolilor. Evanghelistul relateaza momentul Inaltarii spunand ca au mers pana spre Betania, unde, Hristos ridicandu-si mainile i-a binecuvantat si cand ii binecuvanta S-a departat de la ei si S-a inaltat la cer (24, 49-52). Aflandu-se pe Muntele Maslinilor, inainte de Inaltare, Mantuitorul le-a vorbit despre propovaduirea Evangheliei Lui pana la marginea lumii si despre Imparatia Cerurilor. Apoi, in prezenta ingerilor si a Maicii Domnului, un nor L-a ridicat din mijlocul lor si S-a inaltat cu trupul la cer, sezand de-a dreapta Tatalui. Ingerii, in chip de barbati, au vestit Apostolilor a doua venire a Mantuitorului in Slava Sa.
Sarbatoarea Inaltarii Domnului este unul dintre cele mai vechi praznice crestine, atestat inca din secolul al IV-lea de Eusebiu de Cezareea, in opera Despre Sarbatoarea Pastilor. In perioada 380-385 pelerina apuseana Egeria aminteste de festivitatile din ziua a 40-a dupa Pasti. Sfantul Ioan Gura de Aur ne-a lasat o predica (sec. IV) la aceasta sarbatoare pe care o numeste cinstita si mare. In secolul al V-lea sarbatoarea este amintita si de Fericitul Augustin, apoi, in sec. VI, Sfantul Roman Melodul compune Condacul si Icosul sarbatorii, iar imnografii din secolele urmatoare – Sf. Ioan Damaschin, Sf. Iosif Imnograful - compun canoanele din Slujba Inaltarii. Sarbatoarea a primit o solemnitate aparte in timpul Sfintei Imparatese Elena care a ridicat o biserica pe Muntele Maslinilor in care sarbatoarea Inaltarii se praznuia cu mare fast.
Parintele Dumitru Staniloae spune ca Inaltarea a insemnat si inaltarea firii omenesti la cer, caci Hristos este Unul din Treime si ca Om: "Ce-a insemnat propriu-zis inaltarea lui Hristos la cer nu putem sti. Ea nu a fost numai o intrare a trupului in lumina dumnezeiasca nevazuta de ochii trupului, ca celelalte ascunderi dupa unele aratari, ci a fost o ridicare reala ca om peste planul din care se putea arata oricand voia. El s-a inaltat cu umanitatea Sa la suprema indumnezeire, deasupra spiritualitatii tuturor treptelor ingeresti, ca sa fie si ca Om la dreapta Tatalui. S-a ridicat si ca om la treapta de Imparat al Imparatiei omenirii innoite. Acum a luat si ca Om toata puterea in cer si pe pamant".
Prin hotararile Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane din anii 1999 si 2001, sarbatoarea Inaltarii Domnului a fost consacrata ca Zi a Eroilor si sarbatoare nationala bisericeasca. Totodata, Legea 379/2003 privind regimul mormintelor si operelor comemorative de razboi a proclamat cea de-a patruzecea zi de la Sfintele Pasti, sarbatoarea Inaltarii Mantuitorului Iisus Hristos - Ziua Eroilor, drept sarbatoare nationala a poporului roman. In aceasta zi, sunt pomeniti eroii, ostasii si luptatorii romani din toate timpurile si din toate locurile care s-au jertfit pe campurile de lupta, in lagare si in inchisori pentru apararea patriei si a credintei stramosesti, pentru intregirea neamului, libertatea si demnitatea poporului roman.
Catedrala Mantuirii Neamului are ca hram principal Inaltarea Domnului.
Sursa: basilica.ro
