Adaugat : 11 Mai 2015
Cu ajutorul lui Dumnezeu, cu purtarea de grija a Maicii Domnului, cu binecuvantarea, participarea si implicarea directa si personala a Parintelui nostru Paroh Daniel Goga, precum si a Parintelui Mihail Dumitru Stanciu, si cu rugaciunile multor credinciosi si cunoscuti, rude, prieteni si apropiati, am fost, in perioada 27 aprilie - 02 mai 2015, intr-un bogat si rodnic pelerinaj in Grecia si in Sfantul Munte Athos, un grup de zece persoane/pelerini, unii chiar pentru prima oara...
Totul a fost la superlativ: traseul si itinerariul pe care l-am ales si parcurs, parintii cu care ne-am sfatuit si oamenii cu care ne-am intalnit, bisericile si manastirile pe care le-am vizitat, Sfintele Icoane si Sfintele Moaste la care ne-am inchinat, atat la Rila, Sourotti si Thessalonic cat si in Sfantul Munte Athos, slujbele (nocturne) la care am participat, la Schitul Romanesc Prodromu precum si la Manastirile Vatopedu si "Sf. Pantelimon" - Roussikon, pomelnicele, darurile, prinoasele si ofrandele pe care le-am oferit/daruit celor trei schituri romanesti: Prodromu, Lacul si Sf. Mc. Gheorghe - Kapsala, vremea/timpul de care am avut parte in toate aceste zile, atmosfera calda si ambianta prieteneasca, frateasca de care ne-am bucurat si impartasit in tot locul si in tot ceasul, felul in care am fost primiti si intampinati peste tot, cuvintele de adanc folos duhovnicesc de care am avut parte, peisajele frumoase, pitoresti cu care ne-am rasfatat privirile, cantarile inaltatoare cu care ne-am desfatat auzul si tot asa, mai departe!...
In tot acest (ras)timp si pelerinaj am simtit permanent purtarea de grija a Maicii Domnului - Ocrotitoarea Sfantului Munte, Binecuvantarea lui Dumnezeu - Proniatorul si toata dragostea, insotita de rugaciunea continua, neincetata a familiilor, apropiatilor si prietenilor nostri!...
Pe tot parcursul acestui binecuvantat pelerinaj, cu totii, am avut parte de multe momente unice, stari sufletesti deosebite si simtaminte duhovnicesti alese, incarcate de emotie sfanta si bucurie speciala!...
Pentru toate acestea ii multumim, cu varf si cu indesat, lui Dumnezeu Preabunul, Maicii Domnului Preasfanta si tuturor dragilor nostri, pentru toata dragostea, amabiltatea, intelegerea si disponibilitatea lor, solidara, frateasca si prieteneasca, de care au dat (si de aceasta data) dovada, noi avand incredintarea si nadejdea ca vom reusi sa mai organizam si sa mai participam in asemenea pelerinaje duhovnicesti, inclusiv la obiectivele spirituale de la noi, din tara!...
Dumnezeu sa ne ajute si sa ne poarte de grija, in continuare, tuturor. Amin!...
Doamne ajuta!
Bucuresti - 11.05.2015
Cu aleasa pretuire si deosebita recunostinta, Stelian Gombos.
IMPRESII DIN PELERINAJUL LA Sf. MUNTE ATHOS
Pelerinajul la Sfântul Munte nu are comun cu excursia ori drumeţia, decât plăcuta surprindere de a vedea locuri noi şi inedite. Deosebirea este că în pelerinaj, călătorul este marcat de sentimentul trăirii pe plan spiritual, ceea ce îl face să tresară la percepţia şi interceptarea fiecărui element nou din spaţialitatea zonei athonite. Trăirea şi contactul cu locul şi locuitorii acestui spaţiu coborât din Ceruri, trezesc în cel care vine aici din afară -din lumea consumistă şi rapace care şi-a întemniţat Propriul şi Unicul Măntuitor - amintirea dumnezeirii pierdute prin păcatele săvârşite şi greşeala de a te accepta să fi consumat de o lume introvertită, secularizată şi golită în mare parte de dumnezeirea caracteristică omului preadamic.
Muntele Athonului care predomină acoperişul întregului Athos, se lipeşte de privirea oricărui pelerin nou sosit, şi în pofida faptului că nu are decât 2030m. înălţime, lasă impresia că se uneşte cu cerul, şi este permanent vizibil din oricare parte ar fi privit, fie de pe mare sau solul athonit. Energia pe care o poartă şi o transmite conţine puternica amprentă a Celei care a marcat acest spaţiu geografic - Dumnezeiţa Maria - ocrotitoare şi sfinţitoarea întregului areal athonit, devenit Grădin Maicii Domnului.
Cel care păşeşte pe aceste plaiuri montane, simte sub talpa sa mângâierea pământului şi aerul benefic şi sfintitor care-i inundă întreaga fiinţă, aude liniştea incărcată de sunetele Raiului. Pentru oricine ajunge în acest colţ de Rai consituie o impietate să î-şi reverse balastul lumesc de gânduri, acţiuni, griji şi pofte mercantile ori lipsite de pioşenie şi dăruire cu conotaţie hristică.
În spaţiul Sfântului Munte, pe apă în cer şi pe pământ, nimic nu este întâmplător ori de prisos. Cât despre trăitorii locului,… când ajungi să î-i cunoşti, afli şi constaţi că trăiesc în spiritul ortodoxiei şi monahismului care atestă că nu există cineva mai presus de ceilalţi.
Dacă printro fericită întâmplare (neîntâmplătoarte) ajungi să întâlneşti un isihast, sau chiar trăitor de obşte monahicească îndrituit să chivernisească bunul mers al comunităţii şi locaţiei sale sfinte şi sfinţitoare, primeşti aceiaşi lămurire –afirmă egalitatea între fraţi indiferent de rang, ştiind despre sine că este la fel cu ceilalţi, fiecare având ascultare şi slujire: de Gheron ori Avvă şi orice fel de slujire ar fi ea, aceasta nu îl face superior celorlalţi. Chiar dacă dintre aceştia – şi noi ştim aceasta- s-au remarcat de-a lungul timpului o seamă de sfinţi şi făcători de minuni, nimeni dintre aceştia nu s-a socotit pe sine un îmbunătăţit şi apt pentru măntuire. Toţi se consideră fraţi, având permanent treaz în minte conceptul că numai Unul este mai presus toţi, Hristos Domnul. Acesta fiind Părintele tuturor fiilor Săi duhovniceşti: Avvă, Egumeni, ieromonahi rasofori ori simpli ostenitori în cadrul vieţii monahale. Ştim că din Taina Dumezeieştii Împărtăşanii rezidă adevărul de necontestat al acestui mod de înţelegere, trăire şi afirmare: “Se împărtăşeşte robul lui Dumnezeu…”. Deci Cutare rob nu contează dacă este ministru, împărat sau ţăran. Păstrând această conduită, harul nu se pierde prin trufie, iar Domnul Hristos poate vorbi prin oricare dintre cei care se fac bineplăcuiţi Lui.
În acest pelerinaj am avut fericirea şi buna îngăduiţă a Tătucului Ceresc şi Minunatei Maicii Maria Născătoarea de Dumnezeu, să fim constituiţi întrun grup de pelerini binecuvântaţi, însoţiţi de Preotul paroh Daniel Goga din cadrul Parohiei Sf. Antonie Cel Mare Titan - slujitor de aleasă preţuire, cu haruri semnificative dar modest şi popular - făcându-se remarcat în atare situaţie prin spiritual său de bun organizator, sufletist, cu grijă pentru fiecare ca pentru sine şi cu totală dăruire.
Succesul deosebit realizat în desfăşurarea acestui pelerinaj, se datorează totodată în mare măsură fratelui nostru Stelian Gomboş - epitropul Bisericii din parohia susmenţionată, care s-a dovedit a fi un excelent organizator la modul superlativ, desfăşurând cu grupul respective un traseu bine modulat pe zile şi obiective încadrate în programul de abordare. Având un palmares de cincisprezece pelerinaje efectuate până la momentul respective în Sfântul Munte, vădita sa experienţă a fost de bun augur, dovedind profundă cunoaştere, spontaneitate, discernământ, intuiţie şi spirit practic în toate acţiunile de organizare, corelare şi efectuare a traseelor, vizitarea obiectivelor propuse, abordarea factorilor de resort şi facilitarea unor întrevederi cu trăitori de autentică şi profundă spiritualitate ai acestui Rai pământesc. Desigur că, nu este deloc lipsit de importanţă faptul că acest nevrednic minunat om, Stelian Gomboş, este marcat de o pasionantă trăire în sfera teologiei creştin ortodoxe. Şi-a închinat întreaga viată de până acum pe calea desăvârşirii prin studiu, aprofundare şi experiere a trăirii cu conotaţie spirituală, obţinând mai multe titluri de doctorat pe teme teologice, iar unul dintre acestea fiind efectuat la Tesalonic. Evident că pentru persoana care susţine un doctorat pe aceste meleaguri şi ajunge să vorbească fluent limba greacă, constituie o mare facilitate acest dar, în abordarea localnicilor întâlniţi pe traiectul pelerinajului nostru, precum şi a elementelor cu rol de orientare, informare şi culturalizare. Toate aceste avantaje însumate de fratele nostrum Stelian, ne-au oferit bucuria de a beneficia de un pelerinaj bogat împodobit, desfăşurat în pace, armonie, îmbogăţit suplimentar cu vizitarea unor obiective care nu erau prevăzute în program, şi însuşirea de cunoaştere, trăire spirituală şi înnobilare a sufletului la purtător.
În această Grădina a Maicii Domnului, toţi grădinarii ei sunt asemeni oricărui grădinar care îşi îngrijeşte grădina sa pentru a da roade bune. Aici vieţuiesc în frăţietate la un loc greci, români, ruşi, olandezi, bulgari, sârbi, unguri ş.a. înţelegându-se perfect unii cu alţii. Pentru comunicare folosesc în afara limbii de origine limbajul comun de filiaţie în Hristos. Toţi cei care trăiesc aici s-au despovărat pe sine de încărcătura lumească a poporului din care descind, cunoscut în istoria pământului ca fiind mai mult sau mai puţin paşnic, creştinat ori liber cugetător, benefic sau belicos. Ei au învăţat să fie buni după Cel care a venit în lume ca Model demn de urmat. Multe dintre lăcaşurile în care-L slujesc pe Domnul Dumnezeu şi Maica Sa, adăpostesc mii de Sfinte Moaşte ale înaintaşilor lor de pe întreg pământul, de care în mare parte ne-am bucurat cu acest prilej prin atingerea şi sărutarea lor sau a sfintelor racle purtătoare.
Despre bogatul, ineditul şi conţinutul tezaurului spiritual chintesent şi profund al fiecărui loc de sfinţenie, icoanele făcătoare de minuni şi frescelor inedite cu care ne-am îmbogăţit privirea şi sufletul în cadrul acestui pelerinaj, cred că se cuvine să dăm cuvîntul celui mai în măsură să facă aceste detalii – fratelui nostru drag, Stelian, care deţine cunoaşterea şi arta exprimării.
Pr. Mihai Dumitru STANCIU
