Sfantul Proroc Ilie

Sfantul Proroc Ilie Tesviteanul este praznuit de Biserica Ortodoxa pe 20 iulie. Sfantul Ilie a trait cu peste opt sute de ani inainte de intruparea Mantuitorului, pe vremea regelui Ahab; era fiul unui preot al Legii vechi, care locuia in cetatea Tesve, din Galaad, situata dincolo de Iordan - de aici si numele proorocului, Ilie Tesviteanul.

 

La nasterea sa, tatal sau a vazut oameni imbracati in alb invelindu-l in scutece de foc si, dandu-i numele, i-au dat sa manance o flacara, simbol al ravnei pentru Dumnezeu care l-a mistuit de-a lungul intregii sale vieti.
 

La porunca lui Dumnezeu, Sfantul Ilie ajunge la curtea regelui Ahab si il mustra, prin cuvinte aspre, pentru ratacirea lui deoarece acesta, incurajat de pagana lui sotie Izabela, ii persecuta pe Profeti si pe toti oamenii ramasi credinciosi lui Dumnezeu si se inchina idolilor Baal si Astarte.  Vazand ca nu poate aduce pe rege la calea cea dreapta a credintei stramosesti, ii vesteste ca se va abate asupra tarii o seceta groaznica. 
 

Iar Dumnezeu, dupa ce l-a pus la adapost pe Dreptul Ilie, trimitandu-l la paraul Cherit,  a trimis seceta cumplita si indelungata peste Israel. Ilie isi potolea insa setea din apa izvorului de langa pestera in care se retrasese, iar corbii, dupa cuvantul Domnului, ii aduceau in zbor mancare. 
 

Dupa un timp, Dumnezeu il trimite pe Ilie la Sarepta din Sidon. Aici, ajunge la o vaduva care, in ciuda saraciei in care se afla, pune inainte de toate datoria ospitalitatii si indata ce Profetul i-a cerut-o ea ii pregateste o paine, cu faina si uleiul pe care le mai avea. Femeia a primit fara intarziere rasplata ospitalitatii sale: la cuvantul Profetului, covata sa cu faina si urciorul sau cu ulei nu s-au mai golit pana la revenirea ploii.
 

Trecusera cateva zile de cand Ilie era gazduit la aceasta vaduva cand iata ca moare fiul ei. Cum femeia, in durerea ei, il acuza pe omul lui Dumnezeu ca ar fi adus nenorocirea asupra casei ei, Ilie il ia pe copil, il urca la etaj acolo unde locuia el si dupa ce a suflat de trei ori asupra trupului neinsufletit chemandu-L cu strigate puternice pe Dumnezeu, il inapoie pe tanarul baiat viu mamei sale, profetind astfel invierea mortilor.
 

Seceta isi abatuse nenorocirea peste tot tinutul de peste trei ani si mare parte din populatie fusese deja decimata; dar Dumnezeu, respectand juramantul Profetului sau, nu voia sa isi arate mila mai inainte ca Ilie sa fi inteles ca El nu doreste moartea pacatosilor ci intoarcerea lor la credinta. 

 

Dupa trei ani si jumatate de seceta, Ilie este trimis de Dumnezeu inapoi la regele Ahab. Pentru cunoasterea adevaratului Dumnezeu, Sfantul Ilie ii propune regelui ca in fata poporului, pe Muntele Carmel, sa ridice un jertfelnic pentru a carui aprindere sa se roage mai intai profetii lui Baal - 450 la numar - si apoi el lui Dumnezeu. Dupa ce toata ziua profetii s-au rugat zadarnic lui Baal pentru aprinderea jertfei lor, spre seara, Sfantul Ilie, dupa ce a cerut ca peste jertfelnicul sau sa fie turnata apa din belsug, s-a rugat lui Dumnezeu si indata a coborat foc din cer, devorand jertfa. Tot poporul a cazut atunci cu fata la pamant strigand: “Cu adevarat Domnul este singurul Dumnezeu!”. Ilie il anunta apoi pe rege ca seceta avea sa inceteze in curand, dupa care urca in varful muntelui unde se roaga staruitor lui Dumnezeu si pune capat secetei si foametei printr-o ploaie binecuvantata.
 

Pentru a scapa de furia reginei Izabela care dorea sa-l ucida, Sfantul Ilie pleaca spre muntele Hebron unde se ascunde intr-o pestera la gura careia asteapta glasul Domnului. Vijelia naprasnica ce despica muntii si sfarama stancile, cutremurul care misca temeliile pamantului, focul cel atoatemistuitor prevestesc si pregatesc cuvintele Celui Preainalt, Care insa Se descopera in adierea de vant lin. Aceasta vine ca o izbavire, vindecatoare de tristete si datatoare de speranta. Dumnezeu ii spune lui Ilie ca mai sunt 7000 de barbati care nu si-au plecat genunchii inaintea lui Baal si ca trebuie sa mearga in Damasc si sa unga un alt rege, iar in locul lui sa-l unga pe Elisei ca prooroc. 
 

Dupa ce va implini cele poruncite de Domnul, Sfantul Ilie va merge si va vesti moartea regelui Ahab, a urmasilor acestuia  si a sotiei sale, Izabela. 
 

Dupa 15 ani de profetii, indeplinind misiunea pe care i-o incredintase Dumnezeu, Ilie, insotit de Elisei care nu voia sa-si paraseasca invatatorul, se duce la Ierihon. Ajuns pe malul Iordanului, Ilie isi ia haina din piele de oaie, o infasoara si loveste apele, care se despart pentru a-i lasa sa treaca pe uscat. 
 

Si pe cand mergeau ei astfel prin pustiu, un car de foc tras de cai scaparatori a aparut intre ei. Ilie a urcat in car si a fost "ca" luat in cer (Sfintii Parinti au subliniat ca acest "ca" arata ca Ilie nu a fost dus cu trupul la Cer, fapt imposibil inainte de Invierea si Inaltarea lui Hristos, dar ca a scapat mortii, precum Enoh si a fost retinut de Dumnezeu intr-un loc necunoscut, pana in ultima zi), intr-un rotocol, in timp ce Elisei striga: "Parinte, Parinte, carul lui Israel si caii sai!". Elisei a luat haina Profetului care cazuse peste el si lovind apele de doua ori a reusit sa traverseze Iordanul, salutat de fiii Profetului care strigau : "Duhul lui Ilie s-a lasat asupra lui Elisei!". Astfel inaltat in inaltimi cu trupul, Profetul Ilie prefigura Inaltarea Domnului nostru Iisus Hristos iar prin trimiterea hainei sale peste discipolul sau, el vestea coborarea Sfantului Duh in ziua Rusaliilor.
 

Cinstea deosebita de care s-a bucurat Sf. Ilie inaintea lui Dumnezeu, se vede din aratarea sa pe Muntele Tabor alaturi de Moise, atunci cand Mantuitorul S-a schimbat la Fata inaintea ucenicilor Lui. Moise si Ilie au fost de fata langa Domnul in slava, primul ca primitor si datator al Legii, al doilea ca cel mai neinfricat luptator impotriva dusmanilor lui Dumnezeu. 
 

Asa cum Ioan a fost Inaintemergatorul primei veniri in trup a Fiului lui Dumnezeu, astfel Ilie va fi, se crede, premergatorul celei de a doua veniri, la sfarsitul veacurilor. Traditia ecleziasta a vazut adesea in cei doi martori, care vor muri in ultima lupta impotriva lui Antihrist (Apocalipsa 11), pe Enoh si Ilie, care au fost paziti de moarte in acest scop.
 

Sfantul Prooroc Ilie este socotit si protoparintele monahismului crestin,  prin indelunga sa vietuire in pustie. In timpurile noastre, Sfantul Ilie este cinstit ca protector nu numai de monahi, alpinistii desavarsirii spirituale, dar si de oamenii care lucreaza cu forte ce sustin lumea materiala, in domenii ca: energetica, aviatie, zboruri interstelare. 
 

In luna cea mai calduroasa a anului, chipul Sfantului Prooroc Ilie din Tesva Galaadului ne aduce adierea de vant lin a credintei ca implinirea voii Domnului este viata de lumina pentru vesnicie.