Adaugat : 12 Mai 2015
Urare, gratitudine şi admiraţie – Părintele Paroh Daniel Goga de la Biserica „Sf. Ier. Nicolae şi Sf. Antonie cel Mare” din cartierul bucureştean Titan – la împlinirea a cincizeci de ani de viaţă pământească pilduitoare, încununată cu o propovăduire, mărturisire şi slujire autentică, rodnică şi binecuvântată...
Preacucernice Părinte Paroh Daniel Goga,
La acest mărit praznic şi ceas aniversar – al zilei dumneavoastră de naştere, acum, când împliniţi frumoasa, rotunda şi binecuvântata vârstă de 50 de ani, doresc să vă felicit în mod deosebit, pentru întreaga dumneavoastră viaţă, propovăduire şi activitate şi să vă urez, Preacucernicia Voastră, să aveţi parte, în continuare, de multă putere de muncă, de multe realizări şi sporite împliniri duhovniceşti, toate însoţite de un sincer şi călduros „La Mulţi şi Fericiţi Ani!”
Să vă bucuraţi de realizările şi împlinirile de până acum şi să le cultivaţi şi să le înmulţiţi, pe mai departe, îndeosebi pe cele de ordin duhovnicesc şi cărturăresc!... Dumnezeu să vă ajute!
Bucureşti – 13.05.2015 Cu aleasă preţuire şi deosebită consideraţie, Stelian Gomboş
În altă ordine de idei, în această împrejurare şi conjunctură fericită, prilej sau ocazie binecuvântată, biserica despre care voi vorbi puţin, în cele ce urmează, este un locaş de închinare, meditaţie şi rugăciune, foarte drag sufletului meu!... De ce? Din foarte multe motive, cum ar fi: frumuseţea sfintelor slujbe şi a cântărilor bisericeşti – promovate şi susţinute de către o strană impecabilă; bogăţia faptelor şi acţiunilor pastoral – misionare ale Sfinţiţilor Slujitori – în frunte cu Părintele Paroh Daniel Goga – Păstorul cel plin de vocaţie, harismă, naturaleţe, dragoste, disponibiltate, compasiune şi milă creştină, propovăduire şi mărturisire cucernică, evlavioasă şi autentică care, practic, se confundă permanent şi neîncetat sau neîntrerupt cu viaţa şi activitatea acestei biserici şi comunităţi parohiale, autentice; apoi mulţimea densă şi consistentă a credincioşilor, care participă la sfintele slujbe, mai mulţi în curtea bisericii decât în interiorul ei, fiindcă dacă ar fi fost să-i cuprindă pe toţi trebuia să aibă dimensiunile unei catedrale, spiritul frăţesc şi de echipă în care se organizează aici orice activitate sau acţiune: fie că este o seară cultural – spirituală, catehetică sau duhovnicească, fie că este o campanie umanitară, fie că este o acţiune administrativ – edilitară şi gospodărească, fie că este vorba de organizarea unui eveniment deosebit, a unui praznic, a unui pelerinaj ori procesiuni, sau a hramurilor sfintei noastre biserici parohiale…
Cu alte cuvinte, sau altfel spus, aici se râde cu cel ce râde, se plânge împreună cu cel ce plânge, se bucură cu cel ce se bucură şi, mai ales, se roagă, în comuniune deplină, cu cel care a venit să se roage!...
Atmosfera, ambianţa ce caracterizează această comunitate bisericească, parohială, vie, activă, dinamică, filantropică, propovăduitoare şi mărturisitoare, este una bazată pe armonie frăţească şi familială, cucernică şi evlavioasă, totodată, sănătoasă, neipocrită, nefăţarnică şi cu totul autentică!... Aici se simt toţi ca într-o familie: preoţii cu credincioşii, bătrânii cu tinerii, bogaţii cu săracii şi intelectualii cu muncitorii!...
Prin urmare aduc laudă şi cinste, respect şi recunoştinţă tuturor celor care contribuie la realizarea, săvârşirea şi desăvârşirea acestei stări, specifică creştinismului primar, răsăritean şi autentic!... Iată cum şi de ce poate deveni o biserică de cartier una de suflet!... O biserică, o comunitate eclesială altminteri tânără, căci abia în toamna anului trecut - 2014 a împlinit (pe 26 septembrie), zece ani de la slujba de târnosire a ei, fiind ctitorită, zidită şi construită de la firul ierbii!… (a se vedea pentru cei interesaţi - http://www.bisericasfantulantonie.ro/istoric/biserica-sfantul-antonie-titan-266).
Aşadar, atât pentru edificarea şi confirmarea tuturor celor prezentate şi enunţate, în cuvinte sărace şi simple, de mine, până aici, cât şi pentru a vă bucura de frumuseţea ei arhitectural – edilitară, surprinsă în multe ipostaze fotografice excepţionale, merită consultat tot site-ul parohiei - http://www.bisericasfantulantonie.ro/.
În continuarea celor prezentate până acum şi, totuşi, într-o altă ordine de idei, vreau să recunosc şi să mărturisesc faptul că, participând deseori la slujbele, activităţile, acţiunile şi evenimentele acestei biserici, m-am întrebat şi, până la urmă, mi-am răspuns şi am înţeles, că mare parte din fiii şi membrii acestei comunităţi parohiale au învăţat şi reţinut cât de importantă este, sau ar trebui să fie, Biserica în viaţa lor şi, totodată, ce important rol pot avea ei în viaţa Bisericii – această „Cetate pe care nici porţile iadului nu o vor birui” – absolut indispensabilă vieţii noastre duhovniceşti, în vederea dobândirii mântuirii noastre!...
În concluzie, voi susţine că demersul misionar al Bisericii trebuie să cuprindă conceptul potrivit căruia Biserica nu este în fond, doar comunitatea cu număr mare sau foarte mare de membri ci chiar şi cea cu numărul cel mai mic, dar în care sălăşluieşte mărturia cea duhovnicească despre trăirea în viaţa noastră a vieţii lui Iisus Hristos, cea autentică. „Astfel înţeleasă, misiunea nu este reprezentată de un proiect grandios, asemeni unei caracatiţe care cuprinde totul în sine – acesta este de dorit numai pentru a conferi unitate de plan şi acţiune sistemului – ci de intervenţia în micro, de îndeplinirea misiunii de păstor de suflete şi a aceleia de următor al Mântuitorului, calitate pe care, până la urmă, o are orice creştin botezat, nu numai clericul şi nu numai cei cu anumite răspunderi în Biserică.”
Aşadar, iată şi de aici constatăm faptul că Biserica şi, în fond, Ortodoxia este o formă de creştinism (nesecularizată în conţinutul şi fondul ei intrisec) extrem de rafinată, de nobilă, de fină, pe care puţini o ştiu astăzi aprecia sau gusta în profunzimile ei dintru început, lucru pentru care ne rugăm Lui Dumnezeu – Cel în Treime preamărit, să ne ajute şi să ne lumineze minţile, cele acoperite de umbra păcatului şi a morţii!...
Iar acum, în încheierea acestui material aniversar - omagial, vreau să-i felicit pe toţi cei care au ostenit şi contribuie în continuare, la săvârşirea şi desăvârşirea acestei lucrări cultural-spirituale, misionare şi pastorale, făcută cu timp şi fără timp, în Biserica „Sf. Ier. Nicolae şi Sf. Antonie cel Mare” din cartierul bucureştean Titan, cărora le doresc să aibă parte de folositoare bucurii, de binecuvântate mângâieri şi de nemărginite împliniri duhovniceşti, iar celor născuţi deja în lumea cealaltă – a Împărăţiei Cerurilor, şi plecaţi din această Sfântă Biserică – Cetate a Duhului, să se bucure acolo de înveşnicita comuniune cu Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, în lumina cea neînserată a Sfintei Treimi! Amin!...
Întru mulţi, vrednici şi rodnici, buni şi fericiţi Ani!
Dumnezeu să ne ajute şi să ne poarte de grijă tuturor, Amin!
Dr. Stelian Gomboş
