Adaugat : 18 Septembrie 2013
"In vremea aceea era o sarbatoare a iudeilor si Iisus S-a suit la Ierusalim.
Iar in Ierusalim, langa Poarta Oilor, era o scaldatoare care se numea pe evreieste Vitezda, avand cinci pridvoare.
In acestea zaceau multime de bolnavi, orbi, schiopi, uscati asteptand miscarea apei. Caci un inger al Domnului se cobora la vreme in scaldatoare si tulbura apa si cine intra intai, dupa tulburarea apei, se facea sanatos de orice boala era tinut.
Si era acolo un om care era bolnav de treizeci si opt de ani.
Iisus, vazandu-l pe acesta zacand si stiind ca este asa inca de multa vreme, i-a zis: Voiesti sa te faci sanatos?
Bolnavul I-a raspuns: Doamne, nu am om ca sa ma arunce in scaldatoare cand se tulbura apa; ca, pana cand vin eu, altul se coboara inaintea mea.
Iisus i-a zis: Scoala-te, ia-ti patul tau si umbla.
Si indata omul s-a facut sanatos si si-a luat patul si umbla. Dar in ziua aceea era sambata. Deci ziceau iudeii catre cel vindecat: Este zi de sambata si nu-ti este ingaduit sa-ti iei patul.
El le-a raspuns: Cel ce m-a facut sanatos, Acela mi-a zis: Ia-ti patul si umbla.
Ei l-au intrebat: Cine este omul care ti-a zis: Ia-ti patul tau si umbla?
Iar cel vindecat nu stia cine este, caci Iisus se daduse la o parte din multimea care era in acel loc.
Dupa aceea Iisus l-a aflat in templu si i-a zis: Iata ca te-ai facut sanatos. De acum sa nu mai pacatuiesti, ca sa nu-ti fie ceva mai rau.
Atunci omul a plecat si a spus iudeilor ca Iisus este cel ce l-a facut sanatos." (Sfanta Evanghelie dupa Ioan 5, 1-15)
Pericopa evanghelica din Duminica a 4-a dupa Pasti ne vorbeste despre minunea vindecarii de catre Mantuitorul a slabanogului de la scaldatoarea Vitezda. Acest slabanog (paralitic) era suferind de 38 de ani si tot de atata timp astepta acolo, la scaldatoare, ziua si ceasul izbavitor al insanatosirii sale. El de 38 de ani vedea apele lacului tulburandu-se, dar fara folos deoarece nu reusea sa intre primul in scaldatoare, caci ceilalti i-o luau inainte; si totusi, nu-si pierdea rabdarea, ramanea in continuare acolo, sperand ca intr-o zi va ajunge si el in atentia lui Dumnezeu.
Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca acest slabanog de la scaldatoarea Vitezda ne invata multa rabdare fara cartire; el nu se revolta, nu se razvrateste impotriva lui Dumnezeu, nu carteste, nu-si blesteama soarta ca de atatia ani sufera, ci sufera intru rabdare si nadejde. Cat de multa staruinta, cand atatia alti oameni renunta cu usurinta, chiar pentru lucruri mult mai mici decat cumplita boala a acestui om! Boala il face pe om mai greu de suportat, il face cartitor, indaratnic. Nu si acesta, care a rabdat atat de mult timp, fara sa deznadajduiasca…
Invatam din aceasta ca suferinta nu trebuie sa ne coboare la deznadejde; suferinta noastra de azi este postul sufletului si trebuie sa o privim nu neaparat ca pe o pedeapsa dumnezeiasca, ci si ca pe o chemare pentru indreptarea noastra spre o viata placuta lui Dumnezeu.
Evanghelia de astazi este o Evanghelie a comuniunii. Ne invata sa purtam grija unii fata de altii, sa traim ca fratii, sa nu lasam pe nimeni in izolare, in singuratate, sa nu lasam pe nimeni asa cum a fost lasat acel slabanog care, timp de 38 de ani, n-a gasit un om care sa-l ajute. Slabanogul de la Vitezda nu avea om care sa-l arunce in scaldatoare, dar Dumnezeu, vazand multa lui rabdare fara razvratire si multa lui speranta fara intrerupere, facandu-I-se mila de indelunga lui suferinta, dar si apreciind multa lui pocainta, raspunde rugaciunilor sale si ii da cu mult mai mult. Nu avea om, dar i l-a dat pe Insusi Fiul Sau, Iisus Hristos, Care i-a zis: "Scoala-te, ia-ti patul tau si umbla" .
Mantuitorul a facut aceasta vindecare sambata, tocmai ca sa arate ca Dumnezeu lucreaza minunile Sale in orice timp, iar o fapta de milostenie fata de aproapele e chiar mai de pret intr-o zi de sarbatoare. E ca o jertfa inchinata Domnului.
Nu trebuie sa trecem cu vederea ultimele cuvinte pe care Domnul Iisus i le-a adresat celui vindecat: "Iata ca te-ai facut sanatos. De acum sa nu mai pacatuiesti, ca sa nu-ti fie ceva mai rau”. Cuvinte care subliniaza legatura stransa dintre pacat si suferinta.
Prin acest slabanog bolnav cu trupul, Biserica ne arata si figura oricarui bolnav cu sufletul care savarseste pacatul, iar pacatul este pentru suflet, ceea ce este paralizia pentru trup. Cu cat viata noastra se apleaca mai mult spre pacat, cu atat suferinta este mai mare, nefericirea si indepartarea de Dumnezeu mai greu de suportat.
Dumnezeu cunoaste si suferinta fiecaruia, cunoaste si pocainta si speranta fiecaruia, si, desi uneori ni se pare ca Dumnezeu intarzie, totusi El vine, dar nu cand dorim noi si cum dorim noi, ci cand doreste El si cand considera El ca e necesar pentru noi. Amin.
