Câteva referinţe despre publicistul creştin Cornel Constantin Ciomâzgă

Câteva referinţe despre scriitorul, jurnalistul şi publicistul creştin Cornel Constantin Ciomâzgă, din perspectiva celor două cărţi ale sale – “Lucrarea” şi “Se întorc morţii acasă”…


În anul 2004, apărea la Editura Ziua “Lucrarea” lui Cornel Constantin Ciomâzgă, unul dintre cei mai importanţi publicişti ai anilor ’90, întemeietor şi director al unor publicaţii şi al primelor posturi de radio private din România, Profesor la Facultatea de Jurnalistică, mentor al unor mari gazetari de astăzi.

În urmă cu 14 ani, se retrăgea în chiliile unor mănăstiri pentru a ieşi de acolo cu o carte care avea să spargă tiparele, devenind best seller. “Lucrarea” a fost declarată drept “cel mai căutat roman postrevoluţionar”, tirajele epuizându-se cu rapiditate de fiecare dată.

Timp de zece ani, scriitorul, jurnalistul şi publicistul creştin Cornel Constantin Ciomâzgă a stat din nou ascuns prin sihăstrii şi locuri tainice,  pentru ca în anul 2014 să revină cu o nouă carte, o întâmplare odinioară reală, cu  nişte personaje cândva aievea. Scrierea de faţă are un subiect “împrumutat tot din realitate”, cum zice autorul, având ca personaje principale un călău şi victima sa. Un fost torţionar comunist şi cea mai opresată victimă a lui se întâlnesc după zeci de ani, fiecare cu viaţa sa incredibilă, spre a trăi împreună o experienţă incredibilă.

“Se întorc morţii acasă” este un proiect complex ca partitură literară, având în compoziţie poveste, învăţătură, parabolă şi pildă creştină. Este un demers literar care a gestat aproape un sfert de veac! Grăunţa lui fiind un articol publicat în anul 1991, în revista Tinerama.

Pe 24 iunie 1991, Cornel Constantin Ciomâzgă venea de la Biserica Sfântului Vasile şi se îndrepta către redacţia revistei Tinerama. Pe scările rulante de la metrou, i-a atras atenţia un cetăţean care mergea uşor, bombănind, în timp ce restul lumii se grăbea. S-a apropiat de acesta să audă ce tot îngâna. “Dacă aţi veni voi de unde vin eu, puişorilor, n-aţi mai fugi aşa!”, a reuşit jurnalistul să desluşească.

Bineînţeles că l-a întrebat de unde vine? “De la ţântirim” – i-a răspuns cetăţeanul. Ce se întâmplase? Omul se înnecase cu un os de peşte şi, “cât ai zice peşte”, a murit! Legistul a constatat decesul, fără să i se facă necropsia. Mortul nu era mort de-a binelea, era doar în moarte clinică. Familia s-a îngrijit de toate rânduielile şi omul ajunge la loc cu verdeaţă, într-o criptă.

Experienţa teribilă a mormântului i-a istorisit-o domnului Cornel Constantin Ciomâzgă, pe scările metroului. “Stafia” era istovită de toată tevatura la care fusese supusă, pentru a ieşi din evidenţele morţilor şi a reintra în evidenţele viilor. Societatea nu are  legislaţie pentru astfel de situaţii. Bineînţeles că această întâlnire neverosimilă şi-a găsit locul în paginile revistei Tinerama.

Povestea însă avea să continue… Dialogul celor doi a durat trei ani. Au vorbit  despre moartea lui, dar mai cu seamă despre viaţă. Despre experienţa din mormânt, dar şi despre drumul până acolo. Astfel, scriitorul, publicistul şi jurnalistul creştin Cornel Ciomâzgă a descoperit că omul fusese unul dintre cei mai aprigi torţionari ai regimului comunist. După 23 de ani, scriitorul şi mărturisitorul creştin Cornel Constantin Ciomâzgă are curajul şi îndrăzneala de a scoate la lumină cartea “Se întorc morţii acasă”, să dezvăluie cum torţionarul ajunge să se spovedească unui bătrân duhovnic care fusese cândva, cu 36 de ani în urmă, nici mai mult nici mai puţin decât cea mai opresată victimă a lui.

În timpul spovedaniei, torţionarul nu-l recunoaşte pe bătrân, dar acesta şi-l reaminteşte şi, ca duhovnic, este nevoit să-l asculte spovedind, printre alte orori, cum i-a ucis fratele, cum i-a violat sora şi cum i-a întocmit lui însuşi un fals dosar, în urma căruia avea să capete 21 de ani de muncă silnică.

Este o carte pe un subiect amplu şi complex. Un subiect de-a dreptul terifiant, termenul, de data aceasta, nefiind nicidecum unul de marketing.

Scriitorul, jurnalistul şi publicistul creştin Cornel Constantin Ciomâzgă s-a aplecat asupra acestei partituri literare, astfel încât să poată nădăjdui că ar putea fi de folos, în aceste vremuri meandrice şi neguroase, multora dintre aceia care au auzit, poate, vorbindu-se despre lucruri de felul acesta, dar sigur nu dintr-o astfel de perspectivă. Mai cu seamă că torţionarul trăieşte până la urmă, într-un anume fel, experienţa unei convertiri spectaculoase.
Înţelege într-o bună zi ce înseamnă iubirea, iertarea, sensibilitatea, bunătatea şi alte asemenea “ingrediente” care pentru el nu existaseră nici măcar în vocabular.

“Fă mereu ceva bun, pentru ca diavolul să te găsească ocupat”, spunea Fericitul Ieronim. Propovăduitorul Cornel Constantin Ciomâzgă face un bine, dăruindu-ne şi oferindu-ne această poveste care “mai vorbeşte şi despre o Românie. Despre o Românie necunoscută din punct de vedere cultural şi duhovnicesc. Despre o Românie rău cunoscută ca factologie şi efect moral a celor petrecute în perioada comunistă. Şi despre o Românie nerecunoscută pentru cele cu adevarăt bune şi importante”…
(Cf. http://www.familiaortodoxa.ro/2014/06/11/se-intorc-mortii-acasa-spovedania-unui-tortionar/)
(http://jurnalul.ro/cultura/carte/se-intorc-mortii-acasa-spovedania-unui-tortionar-670222.html#).

Volumul „Se întorc morţii acasă" vorbeşte şi despre  România. Despre o Românie necunoscută din punct de vedere cultural şi duhovnicesc. Despre o Românie rău cunoscută ca factologie şi efect moral a celor petrecute în perioada comunistă. Şi despre o Românie nerecunoscută pentru cele cu adevărat bune şi importante.  Este vorba mai întâi despre un om care trece prin experienţa unei morţi clinice neidentificate ca atare şi care, prin şăgalnica nebăgare de seamă a celor apropiaţi, ajunge de-a dreptul în mormânt. Experienţa aceasta teribilă a mormântului şi-o istoriseşte pe scările metroului, acolo unde făcea un popas, istovit de toate tevaturile la care era supus pentru ca să iasă din evidenţele morţilor şi să reintre în evidenţele viilor.

Volumul în cauză dezvăluie ce-a însemnat asta, intrând prin toate cotloanele vieţii lui, din copilărie până într-o zi când aflăm că torţionarul ajunge să se spovedească la un bătrân duhovnic care fusese cândva, cu 36 de ani in urmă, nici mai mult nici mai puţin decât cea mai opresată victimă a lui. De aici intră în litera cărţii cel de-al doilea personaj principal, cu experienţa lui incredibilă, trăită 21 de ani în temniţă, dar şi în afara ei, într-o monastire. După temniţă amintesc doar întâlnirea lor cutremuratoare, unde, în timpul spovedaniei, torţionarul nu-l recunoaşte pe bătrân, dar acesta şi-l reaminteşte şi, ca duhovnic, este nevoit să-l asculte spovedind, printre alte orori, cum i-a ucis fratele, cum i-a violat sora şi cum i-a întocmit lui însuşi un fals dosar, urmare căruia avea să capete 21 de ani de muncă silnică. Este un moment. Nu? Este un examen! Aşa-i?

14 ani, retras prin mănăstiri scriitorul Cornel Constantin Ciomâzgă, unul dintre cei mai importanţi publicişti ai anilor ' 90, întemeietor şi director al unor publicaţii şi al primelor posturi de radio private din România, Profesor la Facultatea de Jurnalistică, mentor al unor mari gazetari de astăzi, se retrăgea în urmă cu 14 ani în chiliile unor mănăstiri pentru a ieşi de acolo cu o carte care avea să spargă tiparele, devenind best seller în foarte scurtă vreme.

Cartea sa, "Lucrarea", a fost declarată "cel mai căutat român postrevoluţionar", tirajele epuizându-se cu rapiditate de fiecare dată.   

Timp de zece ani scriitorul a stat din nou ascuns printre sihaştri şi locuri tainice, numai de el ştiute, pentru ca acum să revină cu o nouă carte ce se anunţă a fi cu mult mai răvăşitoare decât prima. 

Un subiect "împrumutat tot din realitate", cum dezvăluie autorul, având ca personaje principale un călău şi pe victima sa. Un fost torţionar comunist şi cea mai opresată victimă a lui, se întâlnesc după zeci de ani, fiecare cu viaţă să incredibilă, spre a trăi împreună o experienţă de legendă.

(Cf. http://adevarul.ro/cultura/carti/lansare-se-intorc-mortii-acasa-cornel-constantin-ciomazga-volum-despre-identitatea-romanilor-1_53a3e1400d133766a8bdc059/index.html).

„Pentru mine, un roman, atunci când nu este destinat şezlongului de vacanţă ori călătoriei cu metroul, ar trebui să fie un mare buchet de idei, având în centru o spectaculoasă poveste, câteva repere şi coordonate existenţiale, ceva simboluri, ca să se justifice ca şi roman, metaforă, spre a nu fi sărăcăcios şi, în sfârşit, să fie ambalat cu grijă într-o pledoarie simplă pentru ceva cu adevărat important.”

Am rupt acest fragment dintr-un film de prezentare realizat de către doamna Cristina Chirvasie, pentru lansarea acestei cărţi, eveniment care a avut loc pe 23 iunie 2014, la Biblioteca Naţională a României din Bucureşti. În acel film, Scriitorul Cornel Constantin Ciomâzgă îşi exprima speranţa că volumul său, căruia i-a pus haine de roman, se apropie măcar puţin de acele principii.

Ei bine, „Se întorc morţii acasă” porneşte de la o poveste extraordinară, un fapt real din viaţa autorului, care a întâlnit, în 1991, un bărbat ponosit la o gură de metrou, care rostea nebăgat în seamă: „Dacă aţi veni voi de unde vin eu, puişorilor, n-aţi mai fugi aşa!”.

Ziarist, gazetar şi jurnalist la acea vreme, domnul Cornel Constantin Ciomâzgă nu a pierdut subiectul. A intrat în discuţie cu bărbatul şi a aflat că acesta venea de la cimitir, după ce, considerat mort şi îngropat după obicei, se trezise, se dusese acasă, dar nu mai fusese primit de rude, iar acum era obosit de goana după mutarea din registrul morţilor în cel al viilor. Cazul i-a prilejuit domnului Cornel Constantin Ciomâzgă un articol în ziarul Tinerama, însă subiectul nu a murit odată cu publicarea în ziar, pentru că dialogul cu omul întors din morţi a continuat câţiva ani.

“Despre călugărie? Nu știam nimic sau, în orice caz, ceea ce știam eu era ca și nimic. Călugărul era egal monastire. Și monastirea era egal slujbe frumoase, sfinte moaște, straturi cu flori, multe binecuvântări, ce mai, o viețuire de-a valma cu sfinții și chiar mână-n mână cu Dumnezeu. Și la urma urmei nu-i altfel, dar până la această „urmă a urmei” se numără oile turmei.”

Scriitorul, jurnalistul şi publicistul Cornel Constantin Ciomâzgă s-a retras la mănăstire în urmă cu 14 ani, iar prima sa carte, „Lucrarea”, avea să apară în anul 2004. Foarte bine primită, cu vânzări excelente şi prezentări pe măsură, „Lucrarea” anunţa un alt tip de scriere, cu filon creştin-ortodox, pe înţelesul publicului larg.

„Se întorc morţii acasă” merge pe acelaşi stil şi şochează prin povestea care nu se opreşte la mărturia iniţială a omului ridicat din morţi. De fapt, omul acela, Petre, este un fost torţionar, iar cartea îl poartă dincolo de porţile unei mănăstiri, unde îl întâlneşte pe Părintele Filip, care fusese unul dintre cei supuşi la chinuri în puşcăriile comuniste tocmai de fostul torţionar. Părintele, sub taina spovedaniei, ascultă mărturisirea plină de căinţă a torţionarului, care-i ucisese fratele, îi batjocorise sora şi îi croise un dosar cu zeci de ani de muncă silnică.

“Pierderea cunoştinţei era momentul milei lui Dumnezeu. Până acolo însă, adeseori îţi doreai moartea cea adevărată.”

Aceasta este partea de poveste a cărţii, peste care domnul Cornel Constantin Ciomâzgă a aşezat „buchetul de idei”, fiecare păcat fiind interpretat şi tratat aproape medicinal prin citate din cărţi sfinte, la care recurge mai degrabă Părintele Filip, personajul principal al cărţii. Părintele Filip este personajul principal pentru că el are parte de cel mai important conflict al naraţiunii: este în stare de iubire în cel mai înalt grad al ei, de iubirea de vrăjmaş?

Altfel spus, judecând ansamblul şi mai puţin părţile, cartea este revelatoare, şocantă prin experienţele carcerale, descrise în amănunt pe alocuri, şi are în ea acea sămânţă a lucrului curat şi bun, care, odată sădit, lucrează.

“Vorbind despre ură, Sfântul Marcu Ascetul spunea, bunăoară, că această boală îi cuprinde mai cu seamă pe cei stăpâniţi de duhul întâietăţii, a iubitorilor de onoruri. Cât despre mânie, el spune că patima asta se temeluieşte pe mândrie. Prin ea se fortifică, devenind de neînvins.”

Una dintre ideile cu care rămâi după această carte este să înţelegi cine sunt „morţii” şi ce este acel loc numit în titlu „acasă”. Apoi, începi să priveşti temniţa ca o academie de învăţare a iubirii şi ca pe o experienţă care te poate ajuta să te naşti a doua oară. Şi, ca să revin la filmul menţionat la început, nu o să uit cum Scriitorul Cornel Constantin Ciomâzgă a vorbit despre carte ca despre o „catedrală a cuvintelor”. Citită cum se cuvine, nu doar pentru poveste, ci şi pentru mesaj, eventual cu creionul în mână, „Se întorc morţii acasă” poate schimba vieţi.

(Cf. https://constantinpistea.wordpress.com/2014/09/07/se-intorc-mortii-acasa-cornel-constantin-ciomazga/).

În concluzie şi în încheierea acestui material documentar, dacă ar fi să asemuim acest volum cu romanul lui Cămil Petrescu „Patul lui Procust”, ne-ar apărea ca o carte pe teme reale, şi ar fi correct, căci, parcă autorul este un doctor care lucrează cu bisturiul…

Însă, cartea domnului Cornel Constantin Ciomâzgă este „una trăită”, la fel ca şi cartea lui Nicolae Purcărea, „Urlă haita”. Este o carte de teologie, o carte filocalică, o meditaţie personală. Este un veritabil tratat de viaţă spirituală, duhovnicească.

Aşadar, cartea de faţă ne vorbeşte despre cele trei trăiri, atât de frumos descries, de pildă, de către Părintele Nicolae Bordașiu, cununa pusă de Dumnezeu pe fruntea noastră şi acestea sunt – Credinţa, Nădejdea, Dragostea.

Ni se vorbeşte şi de spovedania care duce la pocăinţă, despre dragostea sădită în om de către Dumnezeu şi cum păcatele, ispitele l-au degradat pe om...

În final mai spun doar atât: Să ştiţi că o aşteptăm pe următoarea, stimate domnule Cornel Constantin Ciomâzgă!...


Stelian Gomboş