Adaugat : 12 Octombrie 2017
In Memoriam: Cincisprezece ani de la naşterea cea cerească şi veşnică a Preacucernicul Părinte Prof. Univ. Dr. Aurel Jivi (1943 – 2002)
Frânturi de gânduri şi sentimente la împlinirea a cincisprezece ani de la momentul marii sale treceri…
Iată că de două milenii încoace, adică de la întemeierea credinţei creştine, suntem capabili să ne cinstim şi să ne omagiem eroii istoriei sau martirii credinţei precum şi personalităţile marcante, universale şi naţionale, care au amprentat istoria, veacurile şi locurile cu activitatea, cu viaţa şi cu învăţăturile ori scrierile lor mult folositoare...
Drept urmare, mi-am adus aminte pentru câteva momente, cuprins fiind de emoţie, respect şi veneraţie, de Părintele Profesor Aurel Jivi acum, împlinirea a cincisprezece ani de la momentul naşterii sale în viaţa cea cerească şi veşnică, la vârsta de numai cincizeci şi nouă de ani…
Cu mai mult timp în urmă am aflat de năprasnica boală ce s-a abătut asupra distinsului nostru Părinte Profesor de Istoria Bisericească Universală, culminând cu această fulgerătoare trecere a sa la cele veşnice, de la care iată, se împlinesc deja zece ani. În iureşul acestor zile şi în vârtejul acestor vremuri, mi-am adus aminte, pentru câteva momente, de Părintele Profesor Aurel Jivi, a cărui plecare, prematură, o regretăm foarte mult, şi astăzi... De ce acest lucru, fiindcă îi regretăm calităţile sale, personalitatea sa remarcabilă, abilităţile sale foarte competente în disciplina teologică şi, mai ales, istorică pe care ne-a predat-o cu atâta dăruire şi abnegaţie... El este şi va rămâne în continuare, în conştiinţa discipolilor, profilul dascălului cu deschidere spre universal, spre consistenţă şi acrivie ştiinţifică predată cu foarte multă acuitate şi exactitate... Cu vaste şi avizate cunoştinţe în cele mai diverse discipline istorice şi teologice... Părintele Profesor ne inspira foarte multă seriozitate, sinceritate şi mult discernământ... Tocmai din această cauză era foarte apreciat, foarte admirat şi, probabil, şi invidiat... Părintele Profesor Aurel Jivi a fost consecvent probităţii sale morale şi ştiinţifice... Pentru acest fapt a fost foarte solicitat, fiind implicat în multe acţiuni şi activităţi, în diferite comisii academice şi culturale ale universităţii şi ale oraşului. A fost mult respectat, preţuit şi iubit de studenţi, ajutându-i pe foarte mulţi dintre ei prin recomandările şi sfaturile pe care le-a dat fiecăruia în parte, ori de câte ori a fost solicitat... Metodele şi normele sale de lucru erau cu adevărat ştiinţifice, actuale şi foarte eficiente....
Mi-aduc aminte, cu vie emoţie, de prestaţia şi admiraţia de care se bucura din partea studenţilor fiindu-i sălile arhipline la cursurile şi la seminariile sale!...
Avea o gândire şi o expunere uneori critică dar întotdeauna coerentă, elevată şi foarte bine ancorată în realitate, şi care de fiecare dată ne influenţa în sens pozitiv...
Îl mai regretăm şi pentru faptul că, astăzi, când Biserica şi învăţământul universitar teologic şi românesc se confruntă cu foarte multe probleme sugestiile, aportul şi contribuţia sa ar fi fost de o reală valoare şi importanţă, în continuare...
Mi-aduc aminte cum l-am avut, odată, invitat la o emisiune radiofonică, la Radio Son Vest Oradea – în cadrul căreia ne-a vorbit despre „Icoana bizantină” şi cum, în a doua parte a emisiunii consacrate dialogului cu ascultătorii am primit foarte multe telefoane toate la adresa lui care conţineau întrebări foarte interesante şi asta din cauza discursului său care a fost foarte interesant şi plin de informaţii!... De asemenea, rememorez conferinţa organizată de către ASCOR – Filiala Oradea din data de 21 mai anul 2001 – la care Aula Magna a Universităţii Oradea a fost arhiplină, întâlnire care a durat nu mai puţin de trei ore, tema conferinţei fiind „Contribuţia Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena la dezvoltarea şi dăinuirea creştinismului” dar, la partea de dialog studenţii de la diferite facultăţi, l-au antrenat în diferite teme şi probleme ale Bisericii, el răspunzându-le, cu multă competenţă şi amabilitate, fiecăruia... L-am mai avut invitat şi cu ocazia realizării altor activităţi similare cum ar fi câteva lansări de carte şi al toate a participat cu toată dragostea, serozitatea şi competenţa!... Ne amintim, şi astăzi, de comentariile foarte bine venite pe care le făcea pe marginea discursului susţinut la catedră... Aflam foarte multe noutăţi şi detalii, inclusiv la cursurile sale de master...
Am apreciat foarte mult la sfinţia sa felul său firesc dar în acelaşi timp decent de a fi şi de a se comporta, spiritul său puţin ironic şi umoristic, câteodată, dar întotdeauna de o foarte bună calitate, atmosfera plăcută şi ambianţa agreabilă pe care o ştia crea în orice împrejurare şi la orice oră, spiritul său de colegialitate şi de prietenie de înaltă ţinută, încrederea pe care ţi-o ştia acorda, amabilitatea cu care îl întâlneai de fiecare dată...
Cu alte cuvinte, pentru a fi sincer, doresc să recunosc că, în iureşul acelor zile dintre moartea şi înmormântarea sa, am constatat cu oarecare strângere de inimă, că nu este uşor să faci vorbeşti ori să scrii despre Părintele Profesor Aurel Jivi, mai ales pentru unul ca mine care l-am cunoscut de relativ puţină vreme, adică de numai şapte ani... De ce? Pentru că Părintele Profesor Aurel Jivi s-a conturat şi s-a identificat în mintea şi în inima mea, prin câteva trăsături şi calităţi distincte: în primul rând caracterul, onoarea şi demnitatea părintelui apoi vocea sa inconfundabilă; după aceea cultura teologică şi nu numai cu care a fost înzestrat datorită muncii şi tenacităţii prea cucerniciei sale; luciditatea şi spiritul său critic însoţit de foarte multă înţelegere şi condescendenţă; pe urmă spiritul de disciplină, în primul rând cu el însuşi, de rigoare academică, doctrinară, liturgică şi canonică revelată cu fiecare slujire a sa ori cu fiecare predică sau cuvântare, susţinute într-un mod foarte coerent şi elevat în diferite împrejurări şi cu diferite ocazii; comportamentul, felul său de a fi şi de a se raporta la semenii săi, la fiecare în parte într-un mod deosebit şi unic, fiind foarte respectuos, accesibil şi deschis, toate acestea ducând la descoperirea în persoana sa a eticii bunului simţ, pe care a cultivat-o de-a lungul întregii sale vieţi şi care astăzi o întâlneşti tot mai rar...
Părintele Profesor Aurel Jivi a mai avut şi calitatea de a fi un om de o sinceritate, discreţie şi modestie ieşite din comun, care mi-au inspirat foarte multă încredere, confort sufletesc şi dragoste faţă de valorile perene ale spiritualităţii şi culturii noastre autentice...
În altă ordine de idei, spicuind doar câteva din datele sale biografice, vom arată că Părintele Profesor Aurel Jivi s-a născut la 2 august anul 1943, în localitatea Chişoda, judeţul Timiş. Între anii 1957 şi 1963, a fost elev al Seminarului Teologic din municipiul Caransebeş. După absolvirea seminarului, a urmat cursurile Institutului Teologic de grad Universitar din municipiul Sibiu. Aici a obţinut rezultate excepţionale, care i-au deschis drumul spre cursurile de doctorat în bizantinologie din cadrul Institutului Teologic de grad Universitar din Bucureşti. Cursurile de istorie bisericească universală le-a urmat la Episcopal Theological Scholl (Cambridge-Massachusetts) şi la McCormik Theoogical Seminary (Chicago, SUA). Din anul 1973, a ocupat funcţia de asistent la Institutul Teologic din Sibiu, iar din anul 1983 a devenit titular al Catedrei de teologie istorică. În anul 1982, a obţinut titlul de doctor în teologie cu teza "Ortodoxia în America".
În anul 1984, a fost hirotonit diacon, iar în anul 1993, preot. Timp de trei decenii a contribuit la formarea intelectuală şi morală a zeci de generaţii de viitori slujitori ai altarelor, profesori de religie şi asistenţi sociali. A fost redactor adjunct la reviste "Telegraful Român" iar din anul 1995, redactor responsabil la "Revista Teologică" din Sibiu. De asemenea, a fost profesor asociat la Facultăţile de Teologie Ortodoxă din municipiile Oradea, Timişoara şi Caransebeş. A scris numeroase cărţi şi studii, între care "Ortodoxia în America şi problemele ei", "Traducători şi traduceri în relaţiile bisericeşti dintre Răsărit şi Apus (sec. XI-XVI)", "Contribuţii la istoria relaţiilor ecumenice româno-anglicane". A tradus din limba engleză "Ortodoxie şi naţionalitate. Andrei Şaguna şi românii din Transilvania: 1864-1873" a istoricului american Keith Hitchins şi lucrarea "Pentru viaţa lumii" a Părintelui Profesor Alexander Schmemann. A participat ca delegat al Bisericii Ortodoxe Române la numeroase întruniri ecumenice: Nairobi (1975), Washington (1976), Oxford, Cambridge, New York (1978), Toronto (1981), Harare (1998), Damasc (2000), Geneva (2002), precum şi la diferite manifestări ştiinţifice internaţionale.
A trecut la cele veşnice la 1 noiembrie anul 2002, fiind prohodit, trei zile mai târziu, cu mare fast, prinos de cinstire, preţuirea şi recunoştinţă, de către mulţime foarte mari de student teologi, credincioşi, slujitori ai altarelor, preoţi, monahi şi trei arhierei: Înaltpreasfinţiţii Nifon Mihăiţă şi Laurenţiu Streza precum şi Preasfinţitul Visarion Bălţat, dimpreună cu toţi membrii corpului profesoral sibian, în frunte cu decanul de atunci – Părintele Prof. Univ. Dr. Dumitru Abrudan. Tot atunci, după Sfânta slujbă a înmormântării, săvârşită în Catedrala Mitropolitană din Sibiu, trupul său a fost aşezat în cimitirul orăşenesc din municipiul Sibiu.
Părintele Profesor Aurel Jivi a fost colaborator apropiat şi sfetnic luminat al multor profesori şi oameni de cultură, îndrumător a multor studenţi şi masteranzi, profesor a atâtor generaţii de studenţi, membru a foarte multe organisme de specialitate din ţară şi de peste hotare, profesor al facultăţii noastre timp de mai mulţi ani, sunt convins că la înmormântarea sa l-au plâns şi l-au regretat cu toţii, fiind conştienţi de marea pierdere ce li s-a pricinuit!... Şi aici îi enumerăm pe doar câţiva: Patriarhii Iustin şi Teoctist; Actualul Patriarh – Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei de atunci Daniel Ciobotea; Apoi mitropoliţii de pie memorie Nicolae Mladin şi Antonie Plămădeală – trecuţi şi ei la cele veşnice, precum şi Mitropolitul Banatului - Nicolae Corneanu şi, nu în ultimul rând actualul ierarh de la Sibiu în persoana Î.P.S. Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Laurenţiu Streza; Apoi Episcopii de vrednică pomenire ai Oradiei - Vasile Coman şi Ioan Mihălţan – cu care a fost foarte mulţi ani coleg la Sibiu şi, ulterior, la Oradea; Nu în ultimul rând trebuie menţionaţi aici profesorii pe care i-a cunoscut şi cu care a colaborat, ei fiind (şi) dascălii reînfiinţatei Facultăţi de Teologie din Oradea cum ar fi: Părintele Profesor şi Decan Dumitru Abrudan, Î.P.S. Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Laurenţiu Streza, P.S. Părinte Episcop Daniil Stoenescu, Părinţii Profesori: Ilie Moldovan, Constantin Voicu, Gheorghe Liţiu, Dumitru Megheşan, Miron Erdei şi alţii, cum ar fi Domnul Prof. Univ. Dr. Ing. Theodor Maghiar – Rectorul emerit şi ctitorul Universităţii din Oradea – care l-a iubit şi stimat foarte mult pe Părintele Profesor Aurel Jivi; Nu în cele din urmă îmi aduc aminte de zecile de articole şi studii pe care le-a scris cu o competenţă şi cu o rigoare ştiinţifică remarcabilă, în diferite reviste şi publicaţii cum ar fi: „Telegraful Român” de la Sibiu, „Biserica Bănăţeană” şi „Altarul (Mitropolia) Banatului” din Timişoara, „Legea Românească” şi „Crişana” de la Oradea sau „Buna Vestire” de la Beiuş...
Ştiind, din propria-mi experienţă, că fiecare întâlnire cu Părintele Aurel Jivi a fost un prilej de mare înălţare sufletească şi de sărbătoare, asemeni întâlnirilor învăţăceilor cu marii filozofi ai vremii antice precum: Platon, Plotin, Socrate, Aristotel, fiindu-ne pildă demnă de urmat, de înţelepciune, abnegaţie şi dăruire, mă (mai) gândesc ce repede îi uităm noi pe aceşti oameni, pe aceste personalităţi ale culturii şi spiritualităţii noastre, fiindu-le prea puţin recunoscători pentru toate câte ne-au făcut şi ne-au dăruit ei nouă...
De aceea, articolul acesta vreau să fie doar o mică, umilă şi smerită contribuţie, ca un sincer omagiu şi un prinos de recunoştinţă adus Părintelui Profesor Aurel Jivi, dorindu-se a fi un pas către revenirea la normalitatea cinstirii înaintaşilor noştri aşa cum se cuvine, aducându-ne astfel aminte „de mai marii noştri”...
Eu personal, mă simt foarte onorat pentru faptul că am avut fericitul prilej şi marea şansă de a-l întâlni şi (de) a-l cunoaşte pe Părintele Profesor Aurel Jivi – mare personalitate a culturii şi spiritualităţii noastre româneşti, contemporane, având convingerea şi nădejdea că vom şti cu toţii pe mai departe, să ne cinstim înaintaşii, potrivit meritelor şi vredniciilor fiecăruia, cu toate că în aceste vremuri, preţuim mai mult pe alţii de oriunde şi de aiurea, căci ni se par a fi mai exotici, mai spectaculoşi, mai senzaţionali...
Însă, rămânem convinşi de faptul că ce este nobil rămâne iar ce este ieftin, apune...
Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească!
Veşnică să-i fie pomenirea! Amin!...
Cu aleasă preţuire şi deosebită recunoştinţă,
Dr. Stelian Gomboş
