Despre Taina Sfântului Botez cât şi despre Apa sfinţită sau Agheasma – mare şi mică

Câteva învăţături, indicii şi referinţe, necesare şi utile, despre Taina Sfântului Botez cât şi despre Apa sfinţită sau Agheasma – mare şi mică - lucrare sfinţitoare a Duhului Sfânt…

Câteva învăţături, indicii şi referinţe, necesare şi utile, despre Taina Sfântului Botez

Ce este botezul?

Sfintele Taine sunt lucrări văzute, instituite de Mântuitorul nostru Iisus Hristos şi încredinţate Bisericii, prin care se împărtăşeşte credinciosului harul Sfântului Duh. Săvârşitorul Sfintelor Taine este Iisus Hristos prin slujitorii săi: episcopi şi preoţi. Necesitatea Sfintelor Taine este de netăgăduit, pentru că împărtăşesc harul lui Dumnezeu care este condiţia obligatorie pentru mântuire. Locul săvârşirii, de obicei în biserică. Numărul Sfintelor Taine în Biserica Ortodoxă este de şapte.

Credinţa şi Botezul sunt două condiţii ale mântuirii şi sunt legate în chip nedespărţit una de alta. Pe de o parte, credinţa se desăvârşeşte prin Botez, iar pe de altă parte, Botezul se întemeiază pe credinţă, ambele sunt depline prin invocarea aceloraşi nume. Pentru că, după cum credem în Tatăl, în Fiul şi în Duhul Sfânt, la fel ne şi botezăm în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Mărturisirea precede credinţa, care duce la mântuire, însă Botezul, cel ce pecetluieşte asentimentul nostru, îl urmează de aproape.

Botezul este Taina – adică lucrarea harului lui Dumnezeu – care, prin afundarea în apă şi chemarea Sfintei Treimi, împărtăşeşte harul care şterge păcatul strămoşesc şi celelalte păcate şi face pe cel ce o primeşte membru al Bisericii, născut la o viaţă nouă în Iisus Hristos. Botezul deschide împărăţia cerurilor celor ce-l primesc.

Prin Sfântul Botez, adică prin scufundarea omului în apă în numele Sfintei Treimi, se produce moartea omului vechi şi renaşterea lui la viaţa adevărată a lui Iisus Hristos. Odată cu aceasta, omul se spală de păcatul strămoşesc şi de toate păcatele săvârşite mai înainte, şi se imprimă chipul lui Iisus Hristos în el. Prin aceasta, omul, unindu-se cu Iisus Hristos, este introdus în Biserică.

Unul din cele mai mari daruri pe care Dumnezeu îl face omului, sunt copiii. “Lăsaţi copiii să vină la Mine, şi nu-i opriţi că a unora ca aceştia este Împărăţia cerurilor” (Mt 19, 14)… ne spune Mântuitorul, înţelegând prin aceasta că ni-l încredinţează pe copil ca apoi să I-l încredinţăm noi Lui. Copilul care se naşte din noi nu este rodul întâmplării sau numai al propriei noastre dorinţe ci el vine prin hotărârea lui Dumnezeu de a aduce pe lume un suflet prin noi, făcându-ne astfel împreună creatori cu El. Prima grijă pe care noi o avem este Botezul – naşterea din nou din apă şi din Duh – prin care copilul este înfiat, adică devine şi fiu al lui Dumnezeu.

Prin Taina Mirungerii, se dau celui nou botezat darurile Duhului Sfânt, prin ungerea cu Sfântul şi Marele Mir, ca să sporească şi să se întărească în viaţa duhovnicească. Dumnezeu îl înfiază pe copil, dăruindu-i harul, care, după cum spune şi Sfântul Apostol Petru, îl pune în rândul seminţiei alese, al preoţiei împărăteşti, şi al neamului sfânt. În Vechiul Testament, mirungerea era aplicată numai regilor şi proorocilor, iar în Noul Testament, “preoţia împărătească” este dată fiecărui creştin.

Pentru a întreţine viaţa este nevoie de hrană. De ea are nevoie şi viaţa duhovnicească a copilului, renăscută prin Sfântul Botez. Dumnezeu ne hrăneşte prin Taina Euharistiei – copilul fiind împărtăşit la sfârşitul slujbei Botezului cu însuşi Trupul şi Sângele Domnului  nostru Iisus Hristos.

Botezul este Sfânta Taină care prin întreita cufundare în apă şi invocarea numelui Sfintei Treimi se şterge celui botezat păcatul strămoşesc şi celelalte păcate săvârşite până în acel moment (dacă cel botezat este adult), se naşte la o viaţă nouă, spirituală, şi devine membru al Bisericii lui Iisus Hristos. Botezul este numit şi "uşa tainelor", fiindcă numai prin botez devenim fii ai lui Dumnezeu după har şi mădulare vii ale trupului Sau mistic şi numai astfel, botezaţi fiind, putem primi şi celelalte Taine. Botezul este întemeiat ca Taină de către Mântuitorul prin cuvintele: "Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh" (Matei 28,19).

Săvârşitorii Tainei Sfântului Botez sunt episcopii şi preoţii, căci lor le-a încredinţat Mântuitorul Iisus Hristos puterea de a săvârşi Sfintele Taine. Numai în caz de nevoie poate boteza şi diaconul, iar în cazuri cu totul deosebite poate face acest lucru şi un simplu credincios, având însă grijă să rostească cuvintele care arată că lucrarea se face în numele Sfintei Treimi. In acest caz, dacă cel botezat trăieşte, trebuie chemat preotul pentru citirea rugăciunilor din rânduiala Botezului şi administrarea Tainei Mirungerii şi a Sfintei Împărtăşanii. Formula botezului este: „Se botează robul lui Dumnezeu (N) în numele Tatălui, Amin, şi-al Fiului, Amin, şi-al Sfântului Duh, Amin, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin”. Botezul nu se repetă.

În ziua întâi, după nașterea pruncului, se face rânduiala pentru femeia lăuză
În prima zi, îndată ce femeia naşte un prunc viu, soţul acesteia sau o rudă a mamei aduce la biserică o sticlă cu apă curată (plată) pentru sfinţire, iar preotul se roagă pentru iertarea păcatelor mamei şi pentru îndepărtarea tuturor răutăţilor şi pentru vindecare. Cu această apă sfinţită se stropeşte casa, lăuza, pruncul şi toţi ai casei.

Apoi preotul citeşte trei molitve pentru femeia lăuză, în care se roagă pentru grabnica ei ridicare din patul naşterii, pentru iertarea păcatelor ei, pentru ocrotirea ei şi a pruncului de bântuiala duhurilor necurate şi pentru curăţirea mamei de întinăciunea trupească pricinuită de naştere.

În a doua rugăciune, preotul cere Domnului s-o miluiască pe mamă, pe prunc, trimiţându-le îngeri luminaţi și strălucitori, ferindu-i de toată fermecătura și de asuprirea duhurilor rele. Se citeşte și rugăciunea de curăţenie pentru cei care s-au atins de lăuză, considerându-se "necuraţi", după Levitic (12, 1- 4). Dacă preotul face această molitfă acasă, stropeşte cu apă sfinţită pruncul, casa şi pe cei ai casei; iar copilul însemnat cu semnul sfintei cruci la frunte, la gură şi la inimă.

Din apa sfinţită cu acest prilej se obişnuieşte a se pune în baia (scăldătoarea) copilului, în primele trei zile după naştere.
La opt zile după naştere, se face rugăciunea la însemnare și de punere a numelui pruncului
La opt zile după naştere, este chemat preotul acasă unde se află pruncul născut şi face rugăciunea de punere a numelui copilului. Preotul îl binecuvântează, făcându-i semnul crucii la frunte, pentru luminarea minţii şi a gândurilor; la gură, pentru sfinţirea cuvântului şi a suflării şi la piept, pentru ferirea inimii de poftele şi patimile trupeşti; apoi îi citeşte o rugăciune pentru punerea numelui. În timpul din urmă, preoţii împreunează această rânduială fie cu cea din ziua întâi, fie cu cea a botezului.

Datina/obiceiul de a pune numele pruncului a opta zi după naştere este veche, fiind moştenită din Legea Veche, care orânduise această zi pentru curăţirea pruncilor de sex bărbătesc, prin tăierea împrejur şi prin punerea numelui (Lev. 12, 3). Noi, creştinii, am păstrat-o fiindcă şi Mântuitorul însuşi a fost tăiat împrejur a opta zi după naştere, când I s-a pus numele de Iisus (Luca 2, 21).

Numele care se dă la botez pruncului este de obicei numele naşului, sau al sfântului zilei, sau al altui sfânt pe care părinţii îl aleg copilului ca patron sau ocrotitor. Este bine să se pună nume de sfinţi din calendarul ortodox. Sfântul al cărui nume îl purtăm trebuie să fie pentru noi nu numai un ocrotitor sau păzitor, ci și un model de urmat şi un îndemn statornic spre adevărata vieţuire creştinească.

Botezul grabnic sau de urgenţă

Se cuvine a şti că, dacă pruncul născut este slab şi nu suge, ci trage să moară, nu trebuie să aştepte, cum rău zic unii, până la a şasea sau a opta zi, spre a-l boteza; ci în ceasul în care s-a născut, spălându-l, un bărbat sau orice persoană botezată îndată să-l şi boteze, spre a nu muri nebotezat. Dacă va trăi pruncul, acesta se va aduce la biserică, unde preotul va continua rânduiala botezului.

Despre naşii de botez

Părinţii pruncului născut trebuie să rânduiască naşii de botez de credinţă ortodoxă şi cucernici. Naşii de botez vor învăţa pe de rost Simbolul de credinţă (Crezul), pe care îl vor rosti la momentul potrivit. Naşul are îndatorirea să îngrijească de viaţa sufletească a finului său, învăţându-l, la vremea cuvenită, adevărurile dreptei credinţe spre a face din el un bun credincios, mădular sănătos al Sfintei Biserici. Dar şi finul este dator cu ascultare şi cu respect fată de naş, în aceeaşi măsură cum îi ascultă pe părinţii săi trupeşti.

Când se programează un Botez?

Programarea oficierii Sfântului Botez se face la 1-2 săptămâni după nașterea pruncului, numai la biserică (nu prin telefon), duminica după oficierea Sfintei Liturghii (aproximativ orele 12,00 - 14,00).
În vederea cunoaşterii tuturor lucrurilor necesare, pentru săvârşirea unui botez, părinţii şi naşii vor participa la activităţile specifice, de catehizare ale Bisericii, pe care aceasta le organizează în zilele de miercuri sau joi, dupăamiază.

Cele necesare pentru Sfântul Botez

Pentru oficierea Tainei Botezului ai nevoie de următoarele:
- să completezi cererea tip pentru săvârşirea Tainei Sfântului Botez, care se găsește la pangarul de lumânări al bisericii; la această cerere se anexează o copie a certificatului de naştere al copilului și copii de pe CI ale părinților copilului;
- o pânză albă 1/1m;
- o faşă (se procură de la mercerie);
- o sticluță cu ulei de măsline (100 - 250g);
- cruciuliţe de botez (numărul lor diferă în funcţie de câţi invitaţi are familia);
- două prosoape;
- două săpunuri.

Cum se pregătește nașul pentru Sfântul Botez?

Naşul va trebui să învețe pe de rost Crezul (Simbolul de credinţă);
Nașul dăruieşte în ziua Botezului o icoană cu sfântul al cărui nume îl va purta copilul pe care îl botează şi care va deveni după Botez ocrotitorul spiritual al pruncului;


Recomandări după Sfântul Botez

La opt zile după botez, mama luând pruncul și lumânarea de la botez vine la biserică, unde i se fac rugăciunile de curăţire de 40 de zile a mamei și de îmbisericire a copilului. Acestea amintesc momentul când Maica Domnului, la împlinirea zilelor curăţeniei, a adus dumnezeiescul Prunc la templu, unde a fost primit în braţe de dreptul Simeon, binecuvântând pe Dumnezeu că a văzut mântuirea aşteptată de Israel (Luca, 2, 22-30).
Preotul citeşte molitvele de curăţire, rugându-se întâi pentru mamă, ca Dumnezeu să o curățească de întinăciune şi să o învrednicească a intra din nou în sfântul locaş şi a se împărtăşi cu Sfintele Taine; se roagă apoi pentru prunc, pentru ca Dumnezeu să-l crească, să-l binecuvânteze şi să-l sfinţească.
După terminarea rugăciunilor - citite în pronaosul bisericii, preotul luând pe braţe pruncul deja botezat, îl închină la sfintele icoane, ca Domnul Iisus Hristos şi Maica Domnului să-l ocrotească în viaţă rostind cuvintele: "Se îmbisericeşte robul lui Dumnezeu (N) în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin"; iar dacă este băiat merge cu el şi în altar, închinându-l în cele patru părţi ale Sfintei Mese şi la Proscomidie, apoi în mijlocul bisericii, rostind de fiecare dată cuvintele de îmbisericire. Şi încredinţându-l mamei îi miruieşte pe amândoi.
După săvârşirea Tainei Botezului, tatăl pruncului va solicita eliberarea certificatului de botez.
În cazul pierderii Certificatului de botez, un altul nu va mai putea fi eliberat, decât în urma declarării nulităţii aceluia în «Monitorul Oficial».
Este recomandat ca pruncul să fie împărtășit lunar, în prima duminică din lună, la biserică, înainte de începerea slujbelor, între orele 8 - 9.30.

Molitva ce se face la femeia care a avortat copilul

De se va întâmpla ca femeia să avorteze copilul, cu voie sau fără de voie, de îndată să alerge la preotul ei duhovnic să se spovedească, să primească canonul de pocăinţă, după rânduială și să-i citească molitva de curăţire. În rugăciunea de iertare preotul spune: "...Însuţi şi pe roaba ta aceasta (n) care astăzi a căzut în păcatul uciderii cu voie sau fără de voie şi a lepădat pe cel zămislit într-însa.... vindecă-i durerile, sănătate şi putere trupului şi sufletului dăruieşte-i şi cu înger de lumină păzeşte-o de toată năvălirea nevăzuţilor vrăşmaşi...".

Despre Apa sfinţită sau Agheasma – mare şi mică - lucrare sfinţitoare a Duhului Sfânt


Introducere

Agheasma sau Sfinţirea apei este slujba cel mai des săvârşită în viaţa creştinului. Cuvântul agheasmă desemnează atât apa sfinţită, cât şi slujba de Sfinţire a ei. Agheasma este: mare şi mică. Agheasma mare se săvârşeşte o singură dată pe an, la Bobotează; iar cea mică, în foarte multe şi diverse împrejurări. Agheasma mică se mai numeşte sfeştanie, de la cuvântul slavon care înseamnă luminare; denumirea provine tocmai de la sfinţirea săvârşită la Bobotează, sărbătoare numită şi Ziua luminilor sau a luminării.

Pregătire aperceptivă

Cărţile de slujbă prezintă slujba Aghesmei, imediat după Sfintele Taine, ca prima dintre ierurgii. Slujba Aghesmei mici este o slujbă de sine stătătoare „care se face spre toată trebuinţa“, recomandată a fi săvârşită la fiecare început de lună „în biserici, în mănăstiri şi în case“ pentru „a stropi pe oameni... şi toate ale lor“. Apoi, există multe alte situaţii în care slujba de Sfinţire a apei însoţeşte rânduieli şi rugăciuni pentru binecuvântarea caselor, gospodăriilor şi vieţii credincioşilor sau în legătură cu unele sărbători.

Anunţarea temei

Prezentăm cele mai frecvente situaţii în care se săvârşeşte slujba de Sfinţire a apei sau în care rugăciunea preotului este urmată de stropirea cu apă sfinţită, făcând o clasificare a acestor rânduieli şi rugăciuni, pentru a descoperi ce daruri ale Duhului Sfânt se aşteaptă în fiecare împrejurare.

Tratare

1. Rânduieli de Sfinţire a apei premergătoare Tainei Botezului:

a. Sfinţirea apei în ziua întâi la femeia lăuză. Molitfelnicul începe chiar cu această rânduială de Sfinţire a apei, care să le fie „celor ce vor gusta din ea sau o vor lua sau se vor stropi, spre alinarea durerilor, spre iertarea păcatelor, spre depărtarea tuturor relelor, spre tărie, vindecare şi sfinţire a caselor“;
b. Stropirea casei femeii lăuze în a opta zi după naştere;
c. Sfinţirea apei de Botez.

2. Sfinţirea cea mică a apei precedă, de regulă, rugăciunile de binecuvântare a casei, precum la:

a. Rugăciunea la începerea temeliei casei;
b. Rânduiala binecuvântării casei noi;
c. Rugăciunea pentru casa ce este supărată de duhuri rele.
d. Însă la rânduiala care se face la casa sau la locul ce sunt supărate de farmece sau de descântece preotul va stropi „casa şi locul casei pe dinafară“ cu apă sfinţită de la Botezul Domnului.
Dacă nu o are la îndemână, preotul face Sfinţirea cea mică a apei.

3. Sfinţirea cea mică a apei precedă, de regulă, rugăciunile de binecuvântare a diferite lucruri şi activităţi din viaţa casnică a omului, precum:

a. Rugăciunile la începutul şi la terminarea săpatului unei fântâni;
b. Rânduiala binecuvântării la începerea semănatului;
c. Rugăciunile la sădirea şi la culesul viei;
d. Rânduiala binecuvântării corabiei sau a luntrii celei noi, care este adaptată şi pentru binecuvântarea unui autovehicul.

4. Stropirea cu apă sfinţită spre curăţire se face, de regulă, cu Agheasmă de la Botezul Domnului, precum la:

a. Rânduiala ce se face când a căzut ceva spurcat în fântână, când preotul trebuie să toarne în fântână „în chipul crucii, de trei ori, apă sfinţită de la Botezul Domnului“;
b. Rugăciunea la sfinţirea vasului spurcat;
c. Rânduiala ce se face la ţarini (holde), la vii şi la grădini, când se întâmplă să fie stricate de sălbăticiuni sau de alt fel de vietăţi, la care se face stropirea cu Agheasmă de la Botezul Domnului şi undelemn din candele de la icoanele sfinţilor protectori ai holdelor, viilor şi grădinilor.

5. Stropirea cu apă sfinţită în cazul unor boli sau neputinţe:

a. Pentru oameni, astfel de stropiri se fac cu Agheasmă mică, dacă preotul săvârşeşte mai întâi sfeştania, sau cu Agheasmă de la Bobotează, precum la rugăciunea pentru dureri de cap (deochi);
b. Pentru animale există rânduiala care se face când se îmbolnăvesc animale de orice fel,precedată de Sfinţirea cea mică a apei, cu care se stropesc animalele bolnave.

6. Sfinţirea apei sau stropirea legată de anumite praznice:

a. Cea mai importantă şi fastuoasă slujbă de Sfinţire a apei este cea săvârşită la Bobotează. Mântuitorul a sfinţit nu numai apele Iordanului, ci însăşi firea apelor, a apelor de pretutindeni. De aceea o numim Agheasma mare;
b. Rugăciunea la binecuvântarea salciei la Florii se încheie prin stropirea cu Agheasmă a ramurilor de salcie;
c. Rânduiala specială pentru Agheasma mică aşa cum se face după Paşti, în toată Săptămâna Luminată;
d. Rugăciunea la binecuvântarea în Sfânta Duminică a Paştilor a pâinii care este numită de popor paşti, se încheie prin stropirea pâinii cu apă sfinţită;
e. Rugăciunea de binecuvântare a brânzei şi a ouălor în Sfânta şi Marea Duminică a Paştilor este precedată de Sfinţirea cea mică a apei.

7. Stropirea cu Agheasmă spre sfinţire a lăcaşurilor şi obiectelor de cult:

a. Rânduiala la punerea temeliei bisericii şi la înfigerea crucii, ca şi cea de târnosire a bisericii;
b. Rânduielile binecuvântării şi sfinţirii noului chivot în care se vor păstra dumnezeieştile Taine; a îmbrăcămintelor dumnezeiescului prestol şi ale jertfelnicului; a vaselor de slujbă şi a acoperămintelor acestora; a cădelniţei, vasului pentru anafură, copiei şi vaselor pentru vin şi apă; a veşmintelor liturgice; a icoanelor; a clopotului; a crucii şi a troiţei celei noi, inclusiv a crucii ce se aşază la mormânt.

Recapitulare

Prin stropirea sau gustarea din Agheasmă, creştinul nădăjduieşte curăţire de toată întinăciunea, ferire de rele, binecuvântare şi sfinţire. Cel mai concentrat şi mai complet, aceste aşteptări ale credincioşilor sunt cuprinse în rugăciunea de la Slujba Aghesmei celei mari, rânduită într-o formă prescurtată şi la Taina Botezului: „Şi-i dă ei (apei) harul izbăvirii, binecuvântarea Iordanului. Fă-o pe ea izvor de nestricăciune, dar de sfinţenie, dezlegare de păcate, vindecare de boli, diavolilor pieire, de puterile cele potrivnice neatinsă, plină de putere îngerească. Ca toţi cei ce se vor stropi şi vor gusta dintr-însa să o aibă spre curăţirea sufletelor şi a trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre sfinţirea caselor şi spre tot folosul de trebuinţă...“

Asociere

La facerea lumii, Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor (Fc. 1, 2). Mântuitorul îi descoperă fariseului Nicodim că de nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în Împărăţia lui Dumnezeu (In. 3, 5). Iar pe femeia samarineancă şi pe toţi cei ce credem în El ne lămureşte că Duh este Dumnezeu (In, 4, 24) şi, deci, apa cea vie nu poate fi decât cea asupra căreia se poartă Duhul lui Dumnezeu, făcându-se în cel ce o primeşte cu credinţă izvor de apă curgătoare spre viaţă veşnică (In. 4, 14).

Generalizare

Apa binecuvântată sau sfinţită a jucat un rol important în viaţa tuturor popoarelor, dintotdeauna; ea a fost întrebuinţată ca mijloc principal de spălare şi curăţire a oamenilor şi lucrurilor, fiind considerată simbolul cel mai expresiv al purităţii şi curăţirii spirituale. În Biserica creştină apa nu rămâne doar un simbol, ci elementul material - predominant în structura trupului omenesc - care, atunci când se umple de Duhul Sfânt, îl face pe om să renască.

Aplicare

Primul contact al omului abia născut cu Duhul lui Dumnezeu se face prin apa sfinţită în ziua întâi; ca o preînchipuire şi pregătire pentru naşterea din nou, din apă şi din Duh. Pentru ca să nu fie ispitit, precum Eva de şarpe, să se depărteze de Duhul lui Dumnezeu, creştinul, prin Agheasma folosită în atâtea împrejurări ale vieţii pământeşti, caută să-l aibă permanent pe Dumnezeu aproape; pentru curăţenia sufletului, dar şi a trupului. Chiar şi după ce sufletul se întoarce la Dumnezeu, de unde fiinţă şi-a luat, trupul creştinului care se desface în cele dintru care a fost alcătuit nu rămâne lipsit de Duhul lui Dumnezeu; căci este stropit cu vin, simbolul sângelui, adică al sevei de viaţă. Uneori, vinul este înlocuit cu Agheasmă, cu nădejdea ca apa sfinţită să se facă în el izvor de apă curgătoare spre viaţa veşnică.

8. Despre Agheasma Mare în conştiinţa populară

Semnificaţiile apei sfinţite în ziua de Bobotează sunt cunoscute în profunzime de teologi, care, nu de puţine ori, au scris studii şi articole privind harul sfinţitor pe care aceasta îl poartă, însă şi tradiţia populară acordă o cinste aparte acesteia, dăruită omului spre binecuvântarea şi sfinţirea întregii creaţii.
Agheasma Mare este strâns legată de Botezul Domnului pentru că doar la acest praznic se săvârşeşte Sfinţirea cea mare a apei, care este folosită de preoţi pentru a binecuvânta casele credincioşilor. Foarte mulţi credincioşi merg la biserică în ziua praznicului Bobotezei pentru a participa la Sfânta Liturghie şi pentru a lua Agheasma Mare să o ducă şi la casele lor, pentru vindecarea bolilor trupeşti, dar şi pentru vindecarea sufletului de păcate. Ea se păstrează nestricată vreme îndelungată şi rămâne tot aşa de proaspătă, de curată şi plăcută la gust. Însăşi rânduiala slujbei din cadrul praznicului Epifaniei lămureşte de ce este necesar să ne împărtăşim din apa sfinţită la Bobotează. În sfintele rugăciuni se reliefează beneficiile Aghesmei Mari, pentru că ne sfinţeşte sufletele şi trupurile, casele, gospodăriile, pământurile şi întreg spaţiul în care ne desfăşurăm activitatea. Prin această sfinţire a naturii, a tot ceea ce îl înconjoară pe om, sfânta noastră Biserică ne arată că Dumnezeu trebuie mărturisit şi lăudat nu numai în biserică, ci şi în afara ei. Trebuie să avem convingerea că apa sfinţită ne vindecă, întrucât ne sporeşte credinţa şi dragostea faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni.

Binecuvântarea cu Agheasmă aduce rodire holdelor

În multe zone ale ţării noastre este o frumoasă tradiţie ca oamenii după ce îşi stropesc casele, să meargă la livezi să stropească cu Agheasmă şi holdele, atât pomii fructiferi, cât şi terenurile, ca să aducă rod bun în anul care tocmai a început. Legat de mergerea la câmp cu Agheasmă este şi tradiţia ruperii unui băţ în pomii fructiferi, ornat cu motive populare. Semnificaţia acestui băţ are o conotaţie agrară, dar ea reprezintă belşug de roade, pentru că aşa cum se rupe băţul, aşa să se rupă şi crengile copacilor cu rodul lor. Acest băţ numit „colendă“, sculptat cu motive populare, iar în vârf având aţe de lână colorate, este purtat de către copii atunci când merg cu colindul de Crăciun, bătând cu el în pământ pentru a-şi anunţa sosirea la casele gospodarilor, care la rândul lor îi răsplătesc cu daruri. De aceea, acest băţ este luat de către un membru din familie în ziua Bobotezei, atunci când merge cu Agheasma Mare pentru a stropi holdele, în livezile cu pomi fructiferi şi este pus într-unul din copaci, pentru că aşa cum băţul a adus daruri copiilor atunci când au mers cu colindul, tot aşa să aducă roadă şi pomilor fructiferi. În tot timpul cât oamenii stropesc cu Agheasmă holdele, ei spun rugăciuni şi cântă troparul praznicului „În Iordan“.


În loc de concluzii şi încheiere - de reţinut şi de luat aminte: Agheasma Mare nu înlocuieşte Sfânta Împărtăşanie!

Sfântul Chiril al Ierusalimului spune că: "Dacă cineva ar dori să cunoască pentru ce harul se dă prin apă, nu printr-un alt element, acela să ia dumnezeieştile Scripturi şi va găsi răspuns.
Apa este mare lucru şi cel mai nobil dintre cele patru elemente care sunt în lume. Cerul este locuinţa îngerilor, iar cerurile sunt din apă. Pământul este locul de locuit al oamenilor, dar din apă este şi pământul. Înainte de facerea tuturor lucrurilor săvârşite în cele şase zile, Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apei. Apa este începutul lumii, iar Iordanul, începutul Evangheliilor." Apa sfinţită cu puterea Sfântului Duh la diferite ocazii din cursul anului bisericesc se numeşte Agheasmă. După importanţa şi modul ei de întrebuinţare, Agheasma este de două feluri: Agheasmă Mare şi Agheasmă Mică.
Agheasma Mare se sfinţeşte în ajunul Botezului (5 ianuarie), dar şi la 6 ianuarie, în cinstea sărbătorii Botezului Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Aceasta are putere sfinţitoare deosebită şi se foloseşte pentru binecuvântarea creştinilor, a caselor şi a ţarinilor; a persoanelor şi a lucrurilor ce sunt stăpânite de duhuri diavoleşti; pentru curăţirea lucrurilor ce au fost spurcate (fântâni, vase); pentru sfinţirea prapurilor, a Crucilor, a troiţelor, a clopotelor şi a tuturor obiectelor şi veşmintelor liturgice; dar mai ales la sfinţirea bisericilor, a antimiselor şi a Sfântului şi Marelui Mir folosit la Taina Mirungerii.
Agheasma Mare se poate lua timp de opt zile începând cu sărbătoarea Botezului Domnului sau cu binecuvântarea duhovnicului atunci când nu ne putem Împărtăşi din cauza unor păcate grele; desigur, după ce am ţinut post sau ajunare.
Agheasma Mare nu înlocuieşte Sfânta Împărtăşanie! Însă, când am primit Taina Împărtăşaniei, se poate lua de îndată; ori înainte de a lua anafură, pe nemâncate.
Agheasma Mică se poate sfinţi oricând au nevoie credincioşii. Ea se foloseşte la binecuvântarea caselor (a casei nou-construite sau renovate) când se săvârşeşte slujba "Sfeştaniei"; la sfinţirea fântânilor, a izvoarelor, a icoanelor şi a unor locuri de trebuinţă din viaţa omului. Prin această apă sfinţită se izgonesc nălucirile diavoleşti şi gândurile cele întunecate; mintea se curăţeşte şi bolile sunt izgonite.
Agheasma Mică se poate lua în orice zi, în special în zilele de post; pe nemâncate.
Agheasma se păstrează la loc de cinste, în vase curate, iar când se învecheşte (nu se strică) nu trebuie aruncată oricum, ci vărsată în locuri curate pentru a nu fi pângărită…



Câteva referinţe bibliografice:


-          Pr. Lect. Univ. Dr. Alexandru Gabriel Gherasim - http://ziarullumina.ro/invataturi-ortodoxe/agheasma-lucrare-sfintitoare-duhului-sfant - 27.05.2013
-          Diac. Pavel Cernea - http://ziarullumina.ro/spiritualitate/agheasma-mare-constiinta-populara - 09.01.2015
-          Pr. Răzvan George Topală - http://ziarullumina.ro/agenda-crestinului/sfaturi-practice-biserica-agheasma-mare-nu-inlocuieste-sfanta-impartasanie - 17.03.2010

Material documentar, întocmit şi redactat de către Dr. Stelian Gomboş