Recenzie: Părintele Gheorghe Colțea, Cuvioşii Pustnici din Bucegi. Epopeea Sfinţilor. Jurnalul unor descoperiri Sfinte

Recenzie: Părintele Gheorghe Colțea, Cuvioşii Pustnici din Bucegi. Epopeea Sfinţilor. Jurnalul unor descoperiri Sfinte, Editura Andreiana, Sibiu, 2015, 607 p., ISBN: 978-606-8602 - 47-9…

Încă de la bun început, doresc să recunosc şi dezvălui adevărul că am apreciat întotdeauna, activitatea, bogată, frumoasă, densă, binecuvântată şi consistentă, multiplă, îmbelşugată şi variată a Părintelui Protopop Gheorghe Colţea, articolele, interviurile pe care le-a acordat sau discursurile şi predicile pe care le-a susţinut, in diferite împrejurări şi cu diferite ocazii, altfel spus, toată activitatea sa pastoral - misionară, caracterul şi cultura foarte vastă şi solidă de care dispune, de asemenea (şi) dragostea sfinţiei sale pentru cultura, arta şi spiritualitatea autentică!...

Sunt de-a dreptul mişcat şi impresionat de capacitatea şi puterea preacucerniciei sale de muncă susţinută, pe care o desfăşoară, cu timp şi fără timp, şi bine face că are această atitudine faţă de viaţă, faţă de semenii şi cunoscuţii săi, care nu sunt puţini şi care, dacă sunt sinceri şi oneşti, îl apreciază şi îl admiră foarte mult, fiindu-i cât se poate de recunoscători, aşa cum încerc să-i fiu şi eu!...

Cu alte cuvinte, Părintele Protoiereu Gheorghe Colțea este cunoscut iubitorilor de credință autentică și de înaltă spiritualitate prin cuvintele sale de o vibrație duhovnicească profundă și veritabila sa credință, transmise nouă și prin emisiunile Radio și TV Trinitas ale Patriarhiei Române, difuzate în ultimii ani. Nu există suflet creștin românesc, iubitor de frumos și de viață spirituală, care, cunoscându-l, auzindu-l sau văzându-l, pe drum sau la locul său de muncă, în mașină sau în fața ecranului de televizor, să nu fi fost mișcat de cuvintele pline de sensibilitate, credință, iubire și dăruire ale sale, izvorâte din preaplinul unei inimi bogate în experiențe și sensibile în a le împărtăși și altora, spre descoperirea adevăratei căi spre desăvârșire și prin împreună călătorie pe „poteci” de credință.

O astfel de cunoaștere a sufletului său larg, în care Dumnezeu și aproapele ocupă locuri privilegiate, ne oferă lucrarea sa “Poteci de lumină. Douăzeci și una de trepte spre rai. Gânduri rostite”, publicată la Editura “Andreiana”, a Mitropoliei Ardealului, în anul 2013, care cuprinde dialoguri teologice cu Părintele Cătălin Dumitrean pe marginea textului unor Sfinte Evanghelii, abordând realităţi pastoral – misionare specific lucrării Sfintei Biserici în contempoeraneitate. După cum se ştie, dialogurile au fost înregistrate şi difuzate în diferite emisiuni ale Radio Trinitas al Patriarhiei Române.

În cursul primăverii acestui an – 2015 am asistat la nouă etapă în activitatea teologică şi spiritual – duhovnicească a Părintelui Protoiereu Gheorghe Colţea, prin publicarea, în cursul lunii martie, (tot) la Editura “Andreiana” a Arhiepiscopiei Sibiului şi tot cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Dr. Laurenţiu Streza, a cărţii de faţă – “Toigaul Odrăslit. Dialoguri inedited. Zburând peste prăpastii”, lucrare ce cuprinde dialogurile duhovniceşti pe care Părintele Paroh Gheorghe Colţea le-a purtat telefonic, în anul 2014, cu Mihaela Motorga, o tânără evlavioasă, care, pe o perioadă determinate, şi-a ispăşit pedeapsa la Penitenciarul de femei din localitatea Târgşor, judeţul Prahova, şi care, în timpul detenţiei şi a penitenţei, a trecut printr-o convertire exemplară, volumul de faţă fiind, în fond, un veritabil jurnal duhovnicesc, cu aspecte patericale, ce constă într-un dialog spiritual de o calitate exemplară, superioară.

Şi, ca să facem o legătură sau o punte cu lucrarea anterioară, protagonist acestei cărţi l-a cunoscut şi abordat pe Părintele Gheorghe Colţea datorită sau în urma unor emisiuni Radio Trinitas, pe care ea le-a ascultat în diferite momente de cumpănă sufletească şi dilemma existenţială şi duhovnicească!...

Este foarte interesant faptul cum se leagă şi deluşesc lucrurile, cum decurg ele unele din altele, în toate observându-se şi descoperindu-se mâna, mila şi providenţa, proniatoare, divină al Lui Dumnezeu – Preabunul şi, întru toate, Atotmilostivul!...

Astfel stând lucrurile, iată că acum asistăm, cu multă bucurie duhovnicească şi efervescenţă spirituală la scrierea şi aparţia celui de-al treilea volum, căci tot Editura “Andreiana” a Arhiepiscopiei Sibiului a publicat recent lucrarea “Cuvioşii Pustnici din Bucegi. Epopeea Sfinţilor. Jurnalul unor descoperiri Sfinte”, scrisă, alcătuită şi oferită nouă în dar de către Protopopul de Bran - Zărneşti, Părintele Ic. Stavr. Gheorghe Colţea. Cartea este dedicată unor monahi de la Mănăstirea Peştera Ialomicioarei, trecuţi la Domnul, cu o viaţă duhovnicească îmbunătăţită.

Bucurându-se de înalta, arhiereasca, nobila şi părinteasca binecuvântare chiriarhală, cartea este prezentată, descrisă şi caracterizată de către Înaltpreasfinţitul Părinte Dr. Laurenţiu Streza -  Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, în Prefaţă, ca fiind un adevărat „jurnal aghiografic”, cartea Părintelui Protoiereu Gheorghe Colţea aduce în sufletele credincioşilor bucuria de a descoperi noi sfinţi ai neamului, mărturisitori ai dreptei credinţe şi ajutători în momente grele.

Cuvioşii Părinţi Ieromonahi Antonie Munteanu, Mihail Bădilă şi un pustnic necunoscut din Poiana Obârşiei sunt eroii acestei cărţi de peste 600 de pagini, în care credinciosul va descoperi mărturii ale sfinţeniei acestor trei părinţi ai Bucegilor Carpaţilor noştri Româneşti.

Smerenia care învăluie viaţa monahicească a făcut ca aceşti pustnici de pe crestele munţilor să fie cunoscuţi abia acum, chiar dacă mulţi dintre credincioşii în vârstă din comunităţile de la poalele Munţilor Bucegi i-au cunoscut ori au aflat de ei ca fiind adevăraţi sfinţi, aleşi ai lui Dumnezeu, după cum aduc mărturii în această carte.

Fiind profund conştient de chemarea sa de a-i descoperi şi a-i face cunoscuţi întregului popor, Părintele Protopop Gheorghe Colţea a pornit o adevărată odisee în urmă cu doi ani pentru a găsi mormintele monahilor din Munţii Bucegi şi a le cunoaşte viaţa, minunile şi învăţătura.

Prin grija Maicii Domnului, Părintele Protoiereu Gheorghe Colţea avea să afle la Praznicul Naşterii Sfintei Fecioare din ziua de 08 septembrie anul 2013, la sfinţirea unei troiţe, despre un oarecare călugăr Antonie din Bucegi, subiectul unei discuţii dintre doi preoţi şi un credincios din Moeciu de Sus. Acest Părinte - Monah Antonie Munteanu - originar din localitatea Cheia, judeţul Prahova, de la poalelele Muntelui Roşu, a fost dezgropat în anul 1980, iar trupul său a fost găsit întreg, neputrezit, după mărturiile oamenilor.

„Tot ce am auzit a intrat în inima mea. Am înţeles pe loc că Ieromonahul Antonie vrea ca eu să fac ceva pentru el şi, luându-mi în serios postura de protopop, am poruncit celor doi preoţi, dar şi celorlalţi meseni, ca în timp de o săptămână să scrie, cu mâna lor, tot ce am spus la masă şi să semneze, pentru că eu doresc să fac un dosar cu mărturii despre sfinţenia Părintelui, pe care să-l înaintez autorităţii bisericeşti pentru studiere şi, dacă îl găseşte vrednic, pentru canonizare. I-am rugat pe cei prezenţi să-mi indice şi alte persoane care cred ei că ar putea să-mi dea declaraţii scrise şi eventual, dacă au, să-mi dea fotografii sau obiecte care au aparţinut Părintelui Antonie” (p. 36).

Prin urmare, aşa a început un lung şi complicat demers de adunare a mărturiilor despre Monahul Antonie Munteanu, cu ispite de tot felul, anevoioase şi încercate drumuri către Mănăstirea Peştera Ialomicioarei, semne şi minuni.

Toamna anului 2013 a fost marcată de descoperirea cărţii de învăţătură scrisă de ieromonahul Antonie Munteanu, lucrare publicată în facsimil la sfârşitul cărţii scrise de Părintele Protoiereu al Branului Românesc şi Strămoşesc Gheorghe Colţea.

Un minunat pelerinaj la Mănăstirea Lainici, judeţul Gorj, în defileul şi pe malurile Jiului, îi prilejuieşte Părintelui Protopop de Bran - Zărneşti descoperirea în „Chipuri de călugări îmbunătăţiţi”, scrisă de Preacuviosul Părinte Arhimandrit Ioanichie Bălan de la Mănăstirea Sihăstria, judeţul Neamţ, a Sinaxarului Părintelui Protosinghelului Mihail Bădilă, fost Egumen al Schitului Peştera Ialomicioarei şi fiu duhovnicesc al Părintelui Antonie Munteanu.

Tot aici se găsesc informaţii despre cuviosul pustnic din Poiana Obârşiei. Dar cel mai important detaliu este legat de originea stareţului Mihail Bădilă, menţionat a fi născut în localitatea Moeciu de Jos, judeţul Braşov, în pitorescul şi mirificul ţinut al Branului, acolo unde se află comunitatea parohială a Părintelui Protoiereu Gheorghe Colţea. Acest lucru a constituit argumentul principal pentru oficierea unui Parastas şi dezgroparea Monahului Mihail Bădilă.

La data 18 noiembrie 2014, groparii au început să sape lângă o stâncă prăvălită cu ani în urmă pe mormânt, iar atunci minunea s-a produs: „Văzând trupul neputrezit, am strigat: Antonie, Părinte Antonie!... Însoţitorii mei s-au apropiat. Nimeni nu mai citea Psaltirea. Băieţii noştri făceau fotografii. Eu eram cu totul derutat şi bulversat. Nu îl căutam pe el. Nu aveam voie să-l dezgrop pe el. Mormântul lui cu crucile era dincolo de apa Ialomicioarei sau aici, în poieniţa de sub stâncă, dar la o distanţă de 15 - 20 de metri spre nord, spre izvoarele Ialomiţei. Unde însemnasem pe pietroi literele «A. M.». (…)
Am căutat un pustnic şi am găsit doi, însă nici unul dintre ei cu identitate limpezită. Pentru mine a fost important ce mi-a spus inima, iar inima mi-a spus că cel din sicriu, care a fost descoperit primul, era Părintele Antonie Munteanu. Cel mai important argument, care completa simţul inimii mele, a fost faptul că nu era putrezit” (pp. 261-262). Cele două trupuri au fost reaşezate în sicrie de sticlă într-un mormânt nou.

În altă ordine de idei, cartea Părintelui Protoiereu Gheorghe Colţea continuă cu zeci de pagini de mărturii şi imagini ale vieţii sfinte pe care pustnicii din Munţii Bucegi au avut-o. După biografiile lor, realizate din sursele bibliografice disponibile, sunt publicate pagini de amintiri şi mărturii duhovniceşti ale oamenilor care au păstrat de la părinţi sau bunici memoria unor oameni aleşi de Dumnezeu a lumina crestele Bucegilor noştri româneşti cu vieţile lor desăvârşite şi îmbunătăţite.

Nu lipsesc din carte nici documentele care au însoţit întregul demers de căutare a mormintelor, deshumare şi dăruire a crucilor de lemn şi a altor obiecte care au aparţinut monahilor. Ultima parte a lucrării este dedicată reeditării în facsimil a cărţii de învăţătură a Preacuviosului Părinte Ieromonah Antonie Munteanu, intitulată „Cuvinte folositoare”, publicată în anul 1937 la tipografia „Cernica” a Seminarului Monahal.

Aşa cum se exprimă Părintele Protopop Gheorghe Colţea, cartea apărută, nu întâmplător ci în mod proniator, la Editura „Andreiana” din Sibiu, acum - în anul omagial închinat Sfântului Ioan Gură de Aur şi dedicat Marilor Păstori de Suflete din Eparhiile Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române, face cunoscut publicului un adevărat dosar al unei eventuale canonizări a celor care au rămas cunoscuţi în ţinutul Branului şi în Munţii Bucegilor ca adevăraţi sfinţi, iar mormintele lor încep să devină loc de pelerinaj pentru credincioşii dornici să-i cunoască pe aceşti mari trăitori ai Ortodoxiei noastre Româneşti.
Astfel stând lucrurile, salutăm cu multă bucurie spiritual – duhovnicească această nouă apariţie editorială, acum, în Anul omagial al misiunii parohiei şi mănăstirii azi, fiind convinşi că lucrarea de faţă se va bucura de o bună receptare în rândul credincioşilor şi a publicului cititor, asemenea (şi) celorlalte volume semnate de harnicul şi dedicatul autor. (pp. 7 - 8).

În altă ordine de idei, mijlocirea şi minunile unor asemenea sfinţi (optzeci şi două de sfinte moaşte la număr) cinstiţi şi îndrăgiţi, în mod deosebit, de către Părintele Protopop de Bran - Zărneşti, amintind aici pe Sfântul Ierarh Andrei Şaguna sau pe Sfinţii Rafael, Irina şi Nicolae, sunt pomenite/evocate şi invocate (şi) în rândurile acestei cărţi.

De aceea, exemplul personal de dialog şi relaţie spirituală cu sfinţii pe care Părintele Paroh Gheorghe Colţea îi cinsteşte în mod special, prin cultul acestora la Biserica parohială din Moeciu de Jos, Protopopiatul Bran - Zărneşti, convinge cititorul de puterea harică izvorâtă din Biserica Sfinţilor, o Biserică lucrătoare şi mântuitoare.

Drept urmare, parcurgând şi străbătând cele 607 pagini, structurate în cele patru părţi mari, dense, esenţiale şi substanţiale, ale acestei cărţi, vom concluziona că lucrarea de faţă este una de factură polivalentă, diversă, densă, consistentă şi bogată ori variată: dogmatică, doctrinară, liturgică, canonică, scripturistică, patristică, istorică, geografică, apologetică, patriotică, misionară, pastorală, catehetică, spirituală şi duhovnicească!...

Este un volum – omagiu, preţuire, admiraţie, recunoştinţă şi dezbatere, a unor probleme foarte variate, complexe, complete, profunde, din punct de vedere spiritual - duhovnicesc şi foarte actuale sau contemporane...

Prin urmare, acum, în încheiere, ştiind, din propria-mi experienţă, că fiecare întâlnire cu Părintele Protopop Gheorghe Colţea este un prilej de mare înălţare sufletească şi de sărbătoare, asemeni întâlnirilor învăţăceilor cu marii filozofi ai vremii antice precum: Platon, Plotin, Socrate, Aristotel, fiindu-ne pildă demnă de urmat, de înţelepciune, abnegaţie şi dăruire, mă (mai) gândesc ce repede îi uităm noi pe aceşti oameni, pe aceşti slujitori ai vieţii noastre bisericeşti şi ai spiritualităţii noastre duhovniceşti, fiindu-le prea puţin recunoscători pentru toate câte ne-au făcut şi ne-au dăruit ei nouă!...

În acest fel stând lucrurile, acum, în încheierea acestui material, de suflet şi pentru suflet, vom susţine că demersul misionar al Bisericii noastre şi al slujitorilor Ei, trebuie să cuprindă conceptul conform căruia Biserica nu este în fond, doar comunitatea cu număr mare sau foarte mare de membri ci chiar şi cea cu numărul cel mai mic, dar în care sălăsluieşte mărturia cea duhovnicească despre trăirea în viaţa noastră a vieţii lui Iisus Hristos, cea autentică.

„Astfel înţeleasă, misiunea nu este reprezentată de un proiect grandios, asemeni unei caracatiţe care cuprinde totul în sine – acesta este de dorit numai pentru a conferi unitate de plan şi acţiune sistemului – ci de intervenţia în micro, de îndeplinirea misiunii de păstor de suflete şi a aceleia de următor al Mântuitorului nostru Iisus Hristos, calitate pe care o are orice creştin botezat, nu numai clericul şi nu numai cei cu anumite răspunderi în Biserică.”

Aşadar, iată şi de aici constatăm faptul că Biserica şi, mai zis,  Ortodoxia este o formă de creştinism (nesecularizată în conţinutul şi fondul ei intrisec) extrem de rafinată, de nobilă, de fină, pe care puţini o ştiu astăzi, aprecia sau gusta în profunzimile ei dintru început, lucru pentru care ne rugăm Lui Dumnezeu – Cel în Treime preamărit, să ne ajute şi să ne lumineze minţile noastre, cele acoperite de umbra păcatului şi a morţii!...

Totodată, distinsului şi vrednicului autor, pe care ţinem să-l felicităm, cu toţii, (şi) pentru această nouă şi rodnică sau mult folositoare lucrare, şi pe care o recomandăm tuturor cu toată căldura, îi dorim să ne mai hrănească minţile şi sufletele noastre şi cu alte lucrări ziditoare şi folositoare nouă şi urmaşilor noştri, arătându-ne prin toate acestea dragostea sau ataşamentul faţă de valorile perene ale Bisericii şi neamului nostru Românesc, precum şi vivacitatea ori tinereţea spirituală cu care l-a înzestrat Dumnezeu – Cel în Treime Slăvit şi Lăudat, pe devotatul şi iubitul Său fiu – slujitor, şi, totodată, îi dorim să aibă parte, în continuare, de folositoare bucurii, de binecuvântate mângâieri şi de nemărginite împliniri duhovniceşti, atât aici pe pământ, cât mai ales dincolo, în lumea cealaltă – a Împărăţiei Cerurilor, unde să se bucure de înveşnicita comuniune cu Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, în lumina cea neînserată a Sfintei Treimi! Amin!...

Dr. Stelian Gomboş