Adaugat : 25 Septembrie 2015
Recenzie - Stelian Gomboş, Sfânta Euharistie – Taina Nemuririi. Rolul ei în creșterea duhovnicească a credincioșilor, Editura “Mitropolia Olteniei”, ISBN: 9789731794891, Craiova, 2014, 422 pagini…
Sărbătoare a Învierii, Euharistia este Taina prin excelență, inimă a Liturghiei și echivalent al ei, act cosmic prin care omul și lumea/creația întreagă se înnoiesc în comuniunea cu Dumnezeu. Omul și natura/creația trebuie să fie transfigurate, adică sfințite prin Euharistie, ceea ce implică nevoia unei spiritualități euharistice, liturgice, a existenței omului ca persoană, în relație cu Dumnezeu și cu semenii, cu natura/lumea/întreaga creație.
Importanța acestei Sfinte Taine este atât de mare pentru ființa umană creștină, încât unii teologi o prezintă ca pe o realitate care face posibil însuși faptul că existăm; ideea aceasta exprimă credința reflectată în limbajul comun prin aserțiunea că rugăciunea și vegherea sfinților țin lumea, deoarece prin actul preoțesc/liturgic se împiedică întoarcerea creației în nimic; actul euharistic restaurează comuniunea dintre lumea creată și Creatorul necreat.
”Domnul Iisus, în noaptea în care a fost vândut, a luat pâine și, mulțumind, a frânt și a zis: - Luați, mâncați, Acesta este Trupul Meu, Care se frânge pentru voi. Aceasta să o faceți întru pomenirea Mea. Asemenea și paharul, zicând: - Acest pahar/potir este Legea cea Nouă întru sângele meu. Aceasta să o faceți ori de câte ori veți bea spre pomenirea Mea”. Citatul este reprodus din Epistola paulină 1 Corinteni 11, 23-25, în capitolul doi al complexei lucrări semnate de Stelian Gomboș, care definește Sfânta Euharistie astfel: ”Dumnezeiasca Euharistie este Sfânta Taină instituită de Mântuitorul Iisus Hristos în Joia Mare, prin care se realizează unirea (comuniunea) reală dintre Iisus Hristos și credincioși și care asigură statornicia, trăinicia și unitatea Bisericii. Însă această unire nu se poate realiza decât dacă există unitate de credință și de viață între toți membrii Bisericii.
Euharistia devine Taina Comuniunii numai în măsura în care membrii Bisericii înțeleg ei înșiși să fie uniți în modul cel mai deplin și să păstreze permanent această unitate.”
Titlul complet al cărții apărute în anul 2014, an consacrat Sfintei Spovedanii și Sfintei Euharistii, este ”Sfânta Euharistie - Taina nemuririi. Rolul ei în creșterea duhovnicească a credincioșilor”, și a beneficiat de auspicii solemne și după susținerea ei ca lucrare de doctorat a tânărului și distinsului teolog Stelian Gomboș. Autorul prezintă câteva contribuții noi în cadrul abordării Sfintei Euharistii, considerând necesară reiterarea și reevaluarea cunoștințelor despre apariția, rolul, locul și importanța ei, întru raportarea firească - în credință și respect - a fiecărei persoane la această Taină a Bisericii, care constituie esențiala condiție a mântuirii. Creșterea duhovnicească a credincioșilor este de neconceput în afara ei. Identificându-se cu Liturghia și cu însăși Biserica - trup al lui Hristos, unii mari teologi definesc întreaga Creație a lui Dumnezeu ca Euharistie, cum este exemplul Părintelui Ioannis Zizioulas, mare teolog și ierarh contemporan.
Lucrarea se prezintă, așa cum o descrie în introducere însuși autorul, structurată în șase capitole; grupate în două părți, numără 422 pagini ”inspirate de o bogată bibliografie care cuprinde 275 de repere bibliografice din care 115 cărți, 95 de reviste, 30 de articole în domeniu, 25 de contribuții personale publicate și 7 cărți tipărite”. Instituirea Euharistiei de către Iisus Hristos - cum, unde și când a apărut, ce reprezintă și în ce scop a fost ea instituită de Domnul nostru Iisus Hristos care ne-a dăruit, prin Jertfa Sa, viața veșnică - se află în centrul primului capitol în care asistăm la o retrospectivă a frângerii pâinii întru împărtășirea celor 12 apostoli la Cina cea de Taină din Săptămâna Patimilor, și repetarea ei în Emaus, unde cei doi ucenici, Luca și Cleopa, sunt primii împărtășiți cu însuși Iisus Hristos cel înviat, într-o ”Euharistie pascală”. Relatarea biblică a momentului Emaus este elocventă, prin precizia și concizia exprimării dobândind o claritate de cristal: ”Și când a stat împreună cu ei la masă, luând pâinea, El a binecuvântat-o și, frângând, le-a dat lor. Și s-au deschis ochii lor și L-au cunoscut. Și El S-a făcut nevăzut de la ei”.
Stelian Gomboș subliniază frumusețea clipei, instantaneitatea faptului dumnezeiesc: ”Așadar, nu a dispărut, ci S-a unit cu pâinea euharistică, pe care a oferit-o ucenicilor spre hrană, săvârșind astfel, El însuși, prima liturghie Euharistică după Învierea Sa, inaugurând în acest mod și moment celebrarea veșnicei Liturghii cerești, pe care El o săvârșește în calitate de Arhiereu ceresc, veșnic, în altarul cel adevărat, nefăcut de mână (cf. Evr.8,2), adică Trupul Său înviat, pnevmatizat și pătruns de energiile Duhului Sfânt, după Înviere”. Asemenea lor, și noi ar trebui să-L cunoaștem/și să-L recunoaștem pe Hristos, să ne înscriem pe Cale și să parcurgem ”acel drum” spre El.
Cartea dovedește o profundă lectură biblică, o pertinentă descifrare a mesajului acesteia întru înțelegere, credință și deschiderea ochilor spre contemplarea/cunoașterea lui Dumnezeu. Interdicția de a mânca din pomul Vieții este citită ca o instituire a postului, condiție a împărtășirii cu vrednicie.
După acest prim popas, incursiunea biblică include profețiile și Psalmii, continuând cu Evangheliile, Epistolele, Faptele Apostolilor, perioadei apostolice urmându-i o prezentare succintă a celei patristice,postpatristice și neopatristice, ca, în final, să se expună câteva puncte de vedere din contemporaneitate.
Însemnătatea Sfintei Euharistii pentru viața fiecărei persoane în parte este covârșitoare și doar ancorată în cadrul comunității primește dimensiunea eclezială, constituind ”ființa eclezială”, Biserica-trup al cărui cap este Iisus Hristos. În Hristos și în Biserică ne vom mântui! ”Fiind Trupul și Sângele lui Hristos, pline de Duhul Lui, care este duhul comuniunii, Euharistia realizează comuniunea și unitatea eclezială a tuturor mădularelor lui Hristos, descoperind și arătând în mod plenar Biserica, Trup al lui Hristos din toți cei botezați și pecetluiți de El în Duhul Sfânt, Domnul nostru Iisus Hristos cel comunitar și sobornicesc dăruindu-se fiecărui mădular al Trupului Său”; după expresia paulină, ”o pâine, un trup suntem noi cei mulți, căci toți ne împărtășim dintr-o pâine”, care este Trupul lui Hristos - pâine euharistică, ce face unitatea întregului Trup tainic, Biserica.
Sfinții Părinți vorbeau despre acest leac al nemuririi, armă asupra morții. Prin ea, suntem ajutați să depășim individualismul , frica de celălalt, diferențele sociale și pe cele naturale (vârsta, genul etc.), fatalismul biologic, moartea însăși.
Sfântul Ioan Gură de Aur, în învățătura sa, insistă asupra pregătirii duhovnicești în vederea primirii Sfintelor Taine, curăția inimii fiind o condiție necesară, ca și asupra efectelor/urmărilor acestei împărtășiri cu vrednicie. Mărturiile unor sfinți părinți bisericești evocate de autor vin să întărească această idee a dobândirii harului Duhului Sfânt. O vom reda pe aceea a Sfântului Grigore de Nyssa: ”Prin această Sfântă Taină, Dumnezeu se unește cu firea noastră cea stricăcioasă pentru a îndumnezei, în acest fel, omenirea, prin primirea ei la părtășie cu divinitatea”.
Inimă a Bisericii, Euharistia generează un om înnoit, ”homo euharisticus”, mărturisitor al unei culturi sfințitoare. Autorul consideră, pe bună dreptate, că ”viața creștinului ortodox a fost întotdeauna marcată, din punct de vedere sacramental-liturgic, a devenit parte a timpului liturgic, orientându-se astfel pe făgașul veșniciei. De aceea, trecerea prin această lume este eliberată de efemer dacă se împletește cu lumina Liturghiei și se lucrează euharistic”.
Creștinii noștri ortodocși au viețuit astfel de-a lungul secolelor, cu fața spre Dumnezeu care își descoperă Slava în chip nevăzut, dar și văzut, în icoane: ”Icoana, candela au împodobit întotdeauna spațiul rugăciunii personale din fiecare casă, iar participarea la Sfânta Liturghie a fost asociată unui adevărat pelerinaj în straie de sărbătoare, unui urcuș spiritual către miezul sărbătorii care se împlinește în casa Domnului Iisus Hristos”.
Religiozitatea lor s-a născut și a crescut adăpându-se din Liturghie. ”Creștinul ortodox, pășind cu pioșenie în spațiul liturgic, în biserica văzută, are sentimentul unei treceri care-i va înrâuri viața în chip tainic și, alăturându-se semenilor, este gata să ia parte la taină”. Temeiul acestui comportament este convingerea adâncă a faptului că ”Biserica nu este numai o adunare de oameni, ci, înainte de toate, este ceea ce îi adună pe aceștia, adică o formă de unitate dată oamenilor de sus, prin intermediul căreia ei se împărtășesc de Dumnezeire”!
Adunarea euharistică se constituie confirmând năzuința/dorul de Împărăția lui Dumnezeu prin răspunsul dat la binecuvântarea de la început: ”Binecuvântată este Împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh!”
Prin această binecuvântare se separă timpul și spațiul liturgic de cel profan, ridicând sufletele, transfigurându-le și făcându-le receptoare ale Harului; cu simțul sacrului în inima curată, cu smerenia cuvenită, omul va putea sta înaintea lui Dumnezeu, închinându-i-se, întru primirea darurilor euharistice.
Sfintele Taine privite dogmatic, moral și duhovnicește reprezintă planuri /perspective ce se întrepătrund sub cupola unei vieți în/cu Hristos, singura binecuvântată. Măsura acestei vieți autentice o va da cunoașterea religios-morală la care omul poate ajunge printr-o experiență eclezială personală, prin integrarea sa liturgică; într-o viață autentic creștină, toate aspectele se subordonează țelului hristocentric al realizării Împărăției lăuntrice. Scopul vieții noastre pământești este mântuirea sufletului prin preamărirea lui Dumnezeu, al cărui atribut este veșnicia iubirii, la care nădăjduim toți. Harul lui Dumnezeu dăruit nouă prin Sfintele Taine, în Biserică, ”ajută la creșterea Trupului tainic al Domnului nostru Iisus Hristos, atât în sens extensiv, cât și intensiv”. Dar omul are sarcina să facă lucrător harul primit în dar, prin strădania personală, aceasta fiind adevărata urmare a lui Hristos”.
Sfintele Taine sunt izvorul nesecat al puterii de a merge, cu Iisus Hristos și prin El, pe calea arătată nouă prin Cuvântul Evangheliei, prin ele realizându-se unirea cu El și unificarea interioară, definite ca sălășluire a lui Hristos prin harul Duhului Sfânt în inima noastră. Prin Duhul Sfânt, credincioșii autentici se vor configura lăuntric după Chipul lui Iisus Hristos, ca persoane duhovnicești sau ”persoane umane îndumnezeite și ridicate în comuniunea persoanelor divine treimice”.
Euharistia este hrană care dăruiește relația persoanei umane cu Dumnezeu, relație ce construiește identitatea umană ca identitate veșnică, în plinătatea luminii, a dreptății și a bucuriei, ca pregustare și anticipare a viitorului omului în Împărăția veșnică.
Tânărul teolog Stelian Gomboș, în lucrarea sa, dezvăluie o vastă cultură teologică. El dovedește o lectură de profunzime a unor scrieri extrem de variate, ceea ce îi conferă o viziune cuprinzătoare care este întemeiată pe o trăire autentică a vieții creștine. Demersul său este profund ancorat scripturistic, în spiritul sfinților părinți al căror elogiu îl face în mod nedisimulat și pe care îi recunoaște ca magiștri desăvârșiți,ai căror urmași ne sunt călăuzitori și îndrumători în Biserica noastră dreptmăritoare.
ÎPS părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Dr. Irineu Popa, cu a cărui binecuvântare s-a tipărit lucrarea în anul consacrat Sfintelor Taine a Spovedaniei și a Împărtășaniei, subliniază ideea că ”Sfânta Euharistie este o lucrare a Domnului care se prelungește în lume, asumând lumea în Trupul Său, ca să o transfigureze.
În felul acesta, El ne-a arătat că Biserica nu este o realitate statică, ci reprezintă o dinamică transfiguratoare, fără contopire, a naturii create cu cea necreată”.
Pr. Emil Pop, Prof. Valeria Pop
