Sfântul Mare Mucenic Efrem cel Nou

Material despre viaţa, petrecerea, nevoinţele, faptele minunate, sfârşitul mucenicesc şi descoperirea moaştelor, precum şi Acatistul Sfântului Mare Mucenic Efrem cel Nou!...

          
Despre Sfântul Mare Mucenic Efrem cel Nou – prezentare, descriere, relatare şi evocare

Sfântul Efrem cel Nou – Marele Mucenic, Marele Tămăduitor, Grabnicul Ajutător întru toate nevoile și Marele Făcător de minuni – s-a născut în Grecia în data de 14 septembrie 1384 (de ziua Sfintei Cruci). Sfântul Efrem cel Nou a rămas orfan de tată încă de mic copil, astfel că el împreună cu ceilalți 6 frați ai săi au fost îngrijiți numai de mama sa evlavioasă. La vârsta de 14 ani, Sfântul Efrem cel Nou a intrat ca monah in Mănăstirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu de pe Colina Neprihăniților, din regiunea grecească Attica (de lângă localitatea Nea Makri).

În ziua de 14 septembrie 1425 (tot de ziua Sfintei Cruci, când Sfântul Efrem cel Nou împlinea 41 de ani de viață și 27 de ani de aspră nevoință călugărească), Sfântul Efrem cel Nou a fost luat în robie de către turcii care au atacat mănăstirea de pe Colina Neprihăniților, iar ceilalți călugări din obștea sa au fost decapitați.

Martiriul Sfântului Efrem cel Nou – Marele Mucenic din Nea Makri – a durat 8 luni: a început pe data de 14 septembrie 1425 (de ziua Sfintei Cruci, care este și ziua de naștere a Sfântului Efrem cel Nou), când turcii au cotropit Mănăstirea aflată pe Colina Neprihăniților (Nea Makri – Grecia) și au ucis pe ceilalți monahi prin decapitare, iar pe Sfântul Efrem l-au luat în robie; s-a sfârșit în ziua de 5 mai 1426, într-o zi de marți, la ora 9 dimineața, când Sfantul Efrem cel Nou și-a dat sufletul în mâinile Domnului, în urma chinurilor cumplite la care fusese supus (a fost spânzurat cu capul în jos, în pantece i-au înfipt un tăciune aprins și i-au sfâșiat carnea). În toată această perioadă de 8 luni de robie, turcii l-au chinuit zi de zi pe Sfântul Mare Mucenic Efrem cel Nou, pentru a-l determina să-și lepede credința ortodoxă și să se facă musulman.

Pătimirile suferite de Sfântul Efrem cel Nou, Marele Mucenic din Nea Makri, au fost descoperite prima dată Monahiei Macaria, apoi și altor credincioși din Grecia. Sfântul Efrem cel Nou li s-a arăat acestor oameni uneori aievea (în realitate), iar alte ori s-a arătat în vis, pentru a-i îmbărbăta și a le promite ajutorul său (pe care oamenii l-au primit neîntârziat), apoi Sfântul Efrem cel Nou le-a dezvăluit o parte din chinurile cumplite pe care le-a suferit pentru că și-a păstrat credința ortodoxă. Un credincios din Atena a văzut într-o vedenie înspăimântătorul martiriu al Marelui Mucenic și Tămăduitor Efrem.

Iată cum descrie acesta pătimirile Marelui Mucenic şi Martir Efrem cel Nou: “I-am văzut pe sălbaticii și turbații necredincioși coborând de pe coasta muntelui, însetați de sânge și de răzbunare împotriva monahilor creștini. Țelul lor era de a-i ucide pe călugări, după ce îi vor fi supus la chinuri cumplite. Toți strigă și își rotesc săbiile deasupra capului, dând naștere unei atmosfere pline de sălbăticie și brutalitate. Ei sosesc la mănăstire, în această mică oază cu chiliile ei albe și cu bisericuța lor: loc nevinovat și neprihănit, deschis către Dumnezeu și dăruit oamenilor, cu ușurință cotropit de cei sălbăticiți. Încep să-i supună la aspre chinuri pe monahi. Dintre toți, Sfântul Efrem este cel mai pașnic și cel mai netulburat. Acest lucru îi scoate din minți.

Astfel, în vreme ce altora le taie capul cu săbiile, pe Sfânt îl pun în lanțuri pentru a-l căzni și pentru a-i înfrânge voința cea către Dumnezeu, pentru a-l sili să se lepede de credința sa. Îl închid într-o mică celulă, fără mâncare și fără apă. Îl bat zi de zi, îl chinuiesc, îl umilesc, îi cer să-și lepede credința. Zilele trec fără ca ei să dobândească ceea ce râvnesc. Sfântul rămâne nestrămutat în credința față de Dumnezeul Cel adevărat, astfel că ei decid să pună capăt vieții lui, după ce mai întâi îl chinuiseră în chip înspăimântător. Atunci îl scot pe Sfânt din mica închisoare și îl duc la copacul muceniciei sale, dudul care în aceste zile este plin de frunze, toate verzi. Îl atârnă cu capul în jos și încep să-l bată cu turbare. Îl lovesc, îl înjură, își bat joc de el, Îl iau în râs pe Dumnezeul lui:

- Unde este Dumnezeul tău ca să te ajute acum?

Sfântul nu-și pierde bărbăția.  Se roagă:

- Doamne, nu ține seama de vorbele acestor oameni, însă facă-se voia Ta.

Îi smulg barba, îl tiranizează. Puterile lui se sleiesc. Unul, cu o bucată de fier, îl lovește în cap cu turbare, în partea stângă, lângă sprânceană.
Veșmintele sale sunt zdrențuite, trupul îi este aproape dezgolit, rănile fără de număr. Dar ei încă nu sunt sătui de sânge. Ar vrea să-l mai chinuiască. Atunci, unul din cei care îl martirizează ia o bucată de lemn aprins și i-l înfundă cu putere în pântece (în buric). Urletele sale sunt sfâșietoare, durerea lui nemăsurată. Ochii îi sunt sângerii. Sângele îi curge din pântece cu îmbelșugare, dar ei nici acum nu se opresc. Iau de la capăt aceleași cazne dureroase, de mai multe ori. Trupul său se zbate ca și cel al unui pește când îl scoți din apă. Toate mădularele sale sunt cuprinse de spasme. Și, curând, Sfântul nu mai are putere să vorbească. Puterile îl părăsesc, mai poate doar să se roage întru sine și să-I ceară iertare lui Dumnezeu. Din gura îi curg sânge și salivă, în același timp. Pământul de sub el s-a adăpat cu sângele său, care curge din belșug. Își pierde cunoștința. Păgânii îl socotesc mort. Cu o sabie taie frânghia care îl ține agățat în copac și trupul lui cade la pământ. Dar nebunia care îi mâna nu se oprește. Îl lovesc cu picioarele, îl bat, chiar și acum, cand îl cred mort…

După câtăva vreme Sfântul își vine puțin în fire. Cu puținele puteri care i-au mai rămas, își întredeschide pleoapele. Se roagă și îi aud glasul inimii:

- Doamne, în mainile Tale încredințez duhul meu.

Degetele sale se înfing de durere în pământ și, în această clipă, sufletul său se desparte de trupul lui de Mucenic. Atunci Îngerul Domnului se pogoară din Cer. În mâini ține o pernă roșie, din catifea. Deasupra așază sufletul Sfântului și se suie spre Cer. Atunci văd Îngeri înșirați la dreapta și la stânga, alcătuind o mare cărare cerească, iar îngerul Domnului trece prin mijlocul lor, însoțindu-l pe Sfântul Efrem către Domnul. Iar Domnul îl intâmpină, zicându-i: “Vrednic ești, Efrem, Căci pe Hristos L-ai mărturisit!”

Ceea ce s-a întamplat în continuare cu Sfântul Mare Mucenic Efrem cel Nou a fost descoperit într-o vedenie unei călugărițe de la Sfânta Mănăstire Bunavestire din Nea Makri, Grecia. Măicuța a văzut cum un câine din mănăstirea din acele vremuri, alb cu pete negre, care trăise în vremea Sfântului, se ținea pe aproape de copacul scorburos (este vorba despre dudul de care a fost spânzurat Sfântul Efrem cel Nou, dud care există și astăzi, în jurul căruia s-a construit în zilele noastre un paraclis). Câinele era foarte nefericit și lacrimile îi curgeau din ochi. Atunci, trei țărani intrară în mănăstire; pe dată câinele începu un du-te-vino între țărani și copacul cel scorburos, lătrând. Unul din bărbați a înțeles că se întâmpla ceva. Se apropiară și văzură trupul însângerat și ciopârțit al Sfântului. Au săpat o groapă și au așezat trupul în ea. După ce ei au luat trupul Sfântului, câinele alergă la scorbură și luă o bucată din trup, căzută în urma numeroaselor chinuri la care fusese supus, și, ținând-o cu delicatețe între dinți, o puse în mormânt laolaltă cu trupul Sfântului. Apoi oamenii acoperiră mormântul și plecară.

În luna iunie anul 1971, Sfântul Efrem cel Nou – Marele Mucenic din Nea Makri – i s-a arătat în vis unei măicuțe de la Mănăstirea sa de pe Colina Neprihăniților, și i-a dezvăluit o parte din chinurile la care a fost supus de acei otomani necredincioși. Sfântul Efrem i-a spus cu glasul său blând:
- Dacă ai ști cât am pătimit, chiar și la cap…

Și i-a arătat cu mâna:

- Mi-au înfipt cuie mari și mi-au pironit capul de un copac.

Sfântul și-a făcut Semnul Sfintei Cruci și a continuat:

- Cu multe, foarte multe cuie.

Vreme de peste 500 de ani, nimeni nu a știut nimic despre acest Mare Mucenic, iar în data de 3 ianuarie 1950, monahia Macaria a descoperit, prin revelație dumnezeiască, Sfintele Moaște ale Marelui Mucenic Efrem cel Nou, precum și viața și patimirile sale.

Altfel spus, la mai bine de cinci veacuri de la mucenicia sa, moaştele Sfântului Efrem cel Nou au fost descoperite în chip minunat de către stareţa Macaria, cea care a refăcut Mănăstirea de la Nea Makri.

Cu alte cuvinte, în anul 1945, maica Macaria a mers la ruinele vechii Mănăstiri Buna Vestire, pe „Colina Neprihăniților”, la poalele nord – estice ale Muntelui Penteli.

Dintr-un imbold dumnezeiesc, a amenajat o chilioară în acel loc și a început să curețe ruinele vechii biserici și să o reconstruiască. Acolo medita adesea la faptul că pe acele pământuri viețuiseră monahi de-a lungul veacurilor și se ruga să afle sau să i se descopere măcar vreunul dintre toți aceia.
Astfel, după cum amai spus, la 3 ianuarie 1950, maicii Macaria i s-a descoperit în chip minunat să sape într-un anumit loc din zonă. Maica a chemat un muncitor să sape în locul în care o îndemnase inima.

Deși iniţial muncitorul s-a împotrivit, după multe cereri și rugăminți, s-a înduplecat și a început să sape. Locul avea o sobă pe jumătate dărâmată, un perete și alte lucruri care arătau că în acel loc, cândva, s-a aflat chilia unui monah. Primul lucru pe care l-au găsit a fost un cap de om. Și imediat s-a răspândit o mireasmă plăcută.

Plecând muncitorul, maica a îngenuncheat şi a sărutat cu mare evlavie sfintele moaşte. Săpând cu mâinile sale, ea a dat peste mânecile rasei sfântului, păstrată neputrezită, precum şi peste corpul întreg al unui sfânt mucenic.

Seara, pe când citea Vecernia, stareţa a auzit pași ce veneau dinspre mormânt, răsunând până în ușa bisericii. Acolo l-a văzut pentru prima dată pe Sfântul Mare Mucenic Efrem cel Nou. Era înalt, cu ochi mici, rotunzi, cu barbă lungă, neagră, ce îi ajungea până la gât, îmbrăcat în veșminte călugărești. Într-o mână ținea o flacără și cu cealaltă binecuvânta. A cerut să fie luat din locul în care era așezat.

A doua zi de dimineaţă, maica Macaria a curățat moaștele și le-a depus într-o raclă în katholikonul Mănăstirii. În aceeaşi noapte, Sfântul Mucenic şi Martir Efrem cel Nou i-a apărut maicii, în vis, spunându-i numele său, cât şi cele despre viaţa lui.

Astăzi, moaştele Sfântului Efrem cel Nou se află în katholikonul mănăstirii, răspândind bună mireasmă şi săvârşind nenumărate minuni. Maica Macaria a trecut la Domnul în ziua de 23 aprilie 1999.

De aceea, Sfântul Efrem cel Nou, Marele Mucenic şi Martir din Nea Makri (Grecia), este sărbătorit de două ori pe an: pe 3 ianuarie (ziua aflării Sfintelor sale Moaște) și pe 5 mai (ziua adormirii sale întru Domnul, în urma chinurilor cumplite suferite ca Mare Mucenic şi Martir).

Prin urmare, unul dintre cele mai cunoscute locuri de pelerinaj din Grecia de astăzi, Mănăstirea Sfântului Efrem cel Nou, se află în apropierea localităţii Nea Makri de pe Colina Neprihăniţilor din regiunea Atica, la numai 30 de kilometri nord de Atena.

Aşadar, Mănăstirea de la Nea Makri a fost zidită în perioada bizantină, înainte ca peninsula grecească Atica să ajungă sub ocupaţie otomană.
Mănăstirea este închinată Maicii Domnului, având hramul Buna Vestire, dar este cunoscută mai degrabă ca Mănăstirea Sfântului Mare Mucenic Efrem cel Nou, deoarece în biserica mănăstirii se află sfinte moaşte ale Sfântului Martir Efrem cel Nou, considerat ocrotitorul celor dependenţi de droguri, al celor cuprinşi de depresie şi al celor deznădăjduiţi.

Mănăstirea este zidită din piatră, în stil grecesc. În centru se găseşte katholikonul închinat Praznicului Bunei Vestiri. În partea dreaptă a bisericii se află racla cu moaştele întregi ale Sfântului Efrem, iar în partea stângă se află un paraclis unde o candelă stă de veghe la mormântul Sfântului. De asemenea, într-un mic paraclis din curtea mănăstirii se găseşte o parte din copacul în care a fost martirizat Sfântul Efrem cel Nou.

Mănăstirea este deschisă zilnic, între orele 08.00-12.00 şi 17.00-19.00. (Cf. http://www.doxologia.ro/sfantul-cuvios-mucenic-efrem-cel-nou - 22.07.2016).

Acatistul Sfântului Mare Mucenic Efrem cel Nou

După obişnuitele rugăciuni începătoare se zice:

Condacul 1
Strălucitu-ne-ai tuturor ca o nouă stea, când s-au descoperit sfintele tale moaște, Părinte, iar cu strălucirea minunilor tale luminezi întreaga lume. Prin mila și smerenia ta, plinește cererile celor care se apropie cu credință și care îți strigă ție: Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite!
Icosul 1
Ca un înger nemaivăzut ai fost trimis din Cer și ne-ai arătat nouă harul Preasfântului Duh, cu care îi mângâi pe toți credincioșii, Sfinte Mucenice Efrem. Pentru aceasta, preafericit te numim și îți strigăm ție:
Bucură-te, că odinioară lupta cea bună ai purtat
Bucură-te, că acum tu strălucești prealuminat
Bucură-te, cel ce ne dăruiești nouă veselie
Bucură-te, că pricinuiești în Ceruri bucurie
Bucură-te, stea cu totul nouă a Bisericii lui Hristos-Dumnezeu
Bucură-te, sabie cu două tăișuri împotriva nebuniei celui rău
Bucură-te, că tuturor te-ai făcut pildă de sfântă nevoință
Bucură-te, că în ale tale lupte ai dobândit cununi de biruință
Bucură-te, întărirea cea nouă a credinței
Bucură-te, rana și surparea necredinței
Bucură-te, că ești putere dăruită celor credincioși
Bucură-te, că preschimbi inimile celor necredincioși
Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite!
Condacul al 2-lea
Viața ta sfântă și sfârșitul preafericit au fost neștiute de oameni, dar prin descoperirea sfintelor tale moaște, Preafericite Efrem, te-ai făcut cunoscut până la marginile pământului, îndemnându-i pe toți să laude dumnezeiasca iconomie și să cânte Preasfintei Treimi: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Dobândind noi cunoștința dumnezeiască a vieții tale întru Domnul, prin arătarea sfintelor tale oseminte, lăudăm pe Cel care te-a proslăvit prin mulțime mare de minuni, Preafericite Efrem. Prin ele, tu dăruiești mângâiere celor care îți cântă cu umilință:
Bucură-te, că lui Hristos-Dumnezeu Îi ești slujitor
Bucură-te, că al luminii nematerialnice ești văzător
Bucură-te, următor plin de sârg al nevoinței pustnicești
Bucură-te, fierbinte râvnitor al luptelor mucenicești
Bucură-te, vas preacurat, ce ai primit dumnezeiască insuflare
Bucură-te, floare sfântă răspândind tainică înmiresmare
Bucură-te, înțelepte care ai lepădat deșertăciunea cea lumească
Bucură-te, căci în chip tainic ai văzut lumea cea cerească
Bucură-te, căci mulțime de înviforări ai potolit
Bucură-te, că dorirea cea bună a duhului ți-ai hrănit
Bucură-te, că prin dragostea ta sfântă pavăză ne ești
Bucură-te, că înșelăciunile diavolești tu le stârpești
Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite!
Condacul al 3-lea
Prin sfintele tale arătări, ai descoperit celor ce te-au văzut, o, Sfinte Efrem, mucenice al Domnului, slava cea ascunsă pe care ai dobândit-o de la Dumnezeu. Iar prin mulțimea minunilor umpli de nădejde pe toți cei ce strigă Domnului cu credință: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Ai strălucit odinioară pe colina neprihăniților, arătându-te plăcut lui Hristos prin sfântă viețuire, iar acum, Sfinte, sfințești cu sfintele tale moaște mănăstirea ta, care se veselește duhovnicește și îți strigă:
Bucură-te, luminător preastrălucit al isihiei
Bucură-te, chip al cumpătării și trezviei
Bucură-te, căci veselești mințile cele credincioase
Bucură-te, că amesteci cugetele inimilor necredincioase
Bucură-te, că veșmintele sufletului tău sunt cu sânge împurpurate
Bucură-te, căci cu pecetea mucenicească faptele ți-s încrustate
Bucură-te, căci caznele păgânilor le-ai îndurat cu răbdare
Bucură-te, că ai râvnit să dobândești cununile nepieritoare
Bucură-te, far străluminat ce ne scoți la neclătit liman
Bucură-te, cel ce îndepărtezi săgetările celui viclean
Bucură-te, că mănăstirii tale îi ești bucurie roditoare
Bucură-te, cupă veșnic primitoare a Întreitului Soare
Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite!
Condacul al 4-lea
Risipind tulburarea și aducând încredințare, te-ai arătat cinstitei egumene și i-ai descoperit în chip limpede că sfintele oseminte pe care le găsise erau ale tale. Iar ea, văzându-te, s-a umplut de dumnezeiască insuflare și a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Egumena, căreia i te-ai arătat, întru tot fericite, ți-a auzit glasul și te-a văzut că îi vorbeai, iar tu i-ai descoperit numele și chipul morții tale. Pentru aceasta, îți cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, Mare Mucenice din ceata călugărilor
Bucură-te, cel proslăvit întru soborul sfinților
Bucură-te, căci ai viețuit în chipul îngeresc
Bucură-te, că te-ai învrednicit de rodul cel ceresc
Bucură-te, cunună aurită a sfintei tale mănăstiri
Bucură-te, pom pururea neveștejit, plin de sfintele rodiri
Bucură-te, că pe colina neprihăniților ai viețuit întru nevoință
Bucură-te, că dragostea de Dumnezeu ți-a fost armă și iscusință
Bucură-te, că ai sfărâmat puterea celui pizmaș și dușmănos
Bucură-te, că te-ai împodobit cu frumusețea Domnului Hristos
Bucură-te, că sufletele întinate de păcat le curățești
Bucură-te, că mulțimea credincioșilor o veselești
Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite!
Condacul al 5-lea
Prin uimitoare minuni și prin mulțimea arătărilor tale, tu descoperi tuturor, în vis ori în stare de trezie, slava pe care ai dobândit-o de la Dumnezeu, Sfinte Părinte Efrem. Pentru aceasta, privind cu bucurie către slava ta, strigăm Celui care te-a înveșmântat în lumină: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Racla cu sfintele tale moaște revarsă tămăduiri, bucurie și sănătate celor care vin să se închine în sfântă mănăstirea ta și-ți cer stăruitor ajutorul, Sfinte Părinte Efrem. De aceea, copleșiți fiind de darurile tale care se revarsă atât de bogat, strigăm către tine cu credință:
Bucură-te, cel care ne ești izvor de tămăduire
Bucură-te, că suferinzilor le ești neîncetată izbăvire
Bucură-te, că te arăți celor ce dorm, dar și celor ce veghează
Bucură-te, că vii degrabă la cei ce după ajutorul tău însetează
Bucură-te, că tainic îi sfințești pe cei ce cheamă numele tău
Bucură-te, veselia negrăită a celor ce văd slava chipului tău
Bucură-te, că tu tămăduiești de bolile ce nu au vindecare
Bucură-te, că ne ridici poverile ce le purtăm prin drăceasca insuflare
Bucură-te, că prin pronia de sus, multor credincioși te-ai arătat
Bucură-te, că îi umpli de bucurie pe cei care ți s-au rugat
Bucură-te, căci cortului ceresc îi ești locuitor
Bucură-te, preafierbinte și minunat ocrotitor
Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite!
Condacul al 6-lea
Cei care au dobândit facerile tale de bine s-au făcut solitori ai minunilor tale celor fără de număr și prin razele cuvintelor au întraripat sufletele tuturor credincioșilor. Pentru aceasta, Sfinte Părinte Efrem, mulțimile aleargă la sfântă mănăstirea ta și dobândesc har din belșug prin sfintele tale moaște, cântând Preasfântului Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Strălucind ca un alt soare, te-ai arătat și ți-ai făcut auzit glasul pogorât din Cer, pe colina neprihăniților. Neștiut fiind de către pământeni, te-ai făcut cunoscut acum Bisericii lui Hristos, prin descoperirea sfintelor tale moaște, făcându-i pe toți oamenii să îți aducă dulce cântare:
Bucură-te, stâlp al pătimirilor mucenicești
Bucură-te, viță a dreptarelor dumnezeiești
Bucură-te, sfeșnic al luminii lui Hristos
Bucură-te, cel nou arătat nouă, celor de jos
Bucură-te, scară nou zidită a Bisericii Mântuitorului
Bucură-te, că nevoința virtuților ți-a zugrăvit chipul teoforului
Bucură-te, piatra cea din capul unghiului a luptelor mucenicești
Bucură-te, că tiranilor cugetului trupesc li te împotrivești
Bucură-te, că întru slava muceniciei ai suit calea cea cerească
Bucură-te, cel ce preamărești bunătatea dumnezeiască
Bucură-te, cel ce ți-ai vădit bărbăția sufletului
Bucură-te, tu, care abați turbarea vrăjmașului
Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite!
Condacul al 7-lea
În sânurile pământului ai rămas ascuns vreme de mai multe veacuri, purtătorule de Dumnezeu, iar în anii din urmă te-ai arătat prin bunăvoirea Domnului, ca o comoară sfântă, Părinte Efrem, îmbogățindu-i cu harul tău pe cei care-I strigă lui Hristos: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Te-ai arătat ca un nou astru în Biserica lui Hristos, luminând-o cu dumnezeieștile raze ale minunilor tale, iar pe cei care cer cu râvnă mijlocirea ta cea caldă îi izbăvești din asuprirea întunecatelor patimi. Pentru aceea, și noi, Sfinte Părinte Efrem, îți strigăm fără de încetare:
Bucură-te, ciorchine ce cu veselie ne-ndulcești
Bucură-te, căci amarele mâhniri tu risipești
Bucură-te, tămăduire minunată a celor aflați în grele pătimiri
Bucură-te, izbăvire a celor ce sunt împovărați de multe ispitiri
Bucură-te, că ești purtător de Dumnezeu și sfinților următor
Bucură-te, atlet preaiscusit și mucenic al Împăratului tuturor
Bucură-te, că nevoința cu lupta mucenicească ai împreunat
Bucură-te, cel ce slava cea de sus ne-ai arătat
Bucură-te, că întunericul patimilor tu îl risipești
Bucură-te, că în inima drepților bucurie zămislești
Bucură-te, că sângeroșilor păgâni le-ai biruit nebunia
Bucură-te, că fără de strămutare ți-ai purtat mucenicia
Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite!
Condacul al 8-lea
Harul pe care-l dăruiești, Preafericite Efrem, tuturor celor ce te cheamă în ajutor se revarsă asupra lor în chip preaminunat. Pentru aceasta, vestea minunilor tale s-a răspândit în toată Attica, iar noi, care alergăm cu grăbire la sfintele tale moaște, Îi strigăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Întru totul luminat fiind de strălucirea dumnezeiască, nu te îndepărtezi nici o clipă de mănăstirea cea sfântă, Sfinte Mare Mucenice Efrem, arătându-te în felurite chipuri celor cu inima curată și dăruind har îmbelșugat celor ce cu râvnă îți cântă ție:
Bucură-te, slavă a călugăriei
Bucură-te, stâlp al Ortodoxiei
Bucură-te, curcubeu al luminii nezidite
Bucură-te, că ești părtaș al firii îndumnezeite
Bucură-te, alabastru plin cu mirul lacrimii de umilință
Bucură-te, surâs de bucurie izvorât din aspră nevoință
Bucură-te, jertfă sfințită prin război până la sânge
Bucură-te, că prin tine nebunia necredinței se înfrânge
Bucură-te, viață înveșmântată cu monahicească haină
Bucură-te, mireasmă bună a viețuirii fără de prihană
Bucură-te, stea care pe colina neprihăniților răsare
Bucură-te, că în bezna vremurilor noastre ești precum un soare
Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite!
Condacul al 9-lea
Tu dezlegi legăturile celor slăbănogi, îi tămăduiești pe cei îndrăciți și faci să înceteze mulțimea bolilor fără de leac. Pentru aceasta, atenienii, locuitorii din Pireu și din împrejurimi, se zoresc în număr mare spre mănăstirea ta, Părinte Efrem, lăudându-te pe tine și cântând Celui care te-a încununat: Aliluia!
Icosul al 9-lea
O, preaminunate Părinte Efrem, când tânăra cea evlavioasă te-a văzut strălucind cu o slavă care nu era din lumea aceasta și a auzit dumnezeieștile tale cuvinte, a mărturisit tuturor grija pe care tu o porți mănăstirii tale. Pentru acestea toate, după cuviință îți cântăm:
Bucură-te, slava călugărilor din vremea de acum
Bucură-te, că spre Cer suit-ai pe mucenicescul drum
Bucură-te, că ocrotitor neobosit al mănăstirii tale ești
Bucură-te, căci cu Sfinții Îngeri dimpreună locuiești
Bucură-te, că i-ai tămăduit pe cei cuprinși de noianul durerii
Bucură-te, că pe paralitic tu l-ai ridicat prin harul înfierii
Bucură-te, căci cu darul tău ai risipit groaznice dureri de cap
Bucură-te, că boala diabetului tot prin darul tău a încetat
Bucură-te, potir ceresc ce te pogori în revărsări de har
Bucură-te, nestemată dată firii omenești în dar
Bucură-te, Mare Mucenice, podoaba nevoitorilor
Bucură-te, icoană preaslăvită a cetei călugărilor
Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite!
Condacul al 10-lea
Cuvioasele monahii te-au văzut în dumnezeiască vedenie ori în vis, preumblându-te prin locașul tău, Sfinte Părinte Efrem, și umplându-se ele de o mare bucurie, te-au ales drept sfântul lor ocrotitor. Pentru unele ca aceste daruri, dintru smerenia inimii strigă către Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Adunând în sufletul tău mirul cel de taină dobândit întru adâncul smereniei, dăruiești mângâiere inimilor celor credincioși, iar din racla cu sfintele tale moaște răspândești minunată mireasmă tuturor celor care, cu capetele plecate, îți cântă cu evlavie:
Bucură-te, mir al smereniei preabinemirositor
Bucură-te, că turmei tale îi ești dumnezeiesc păstor
Bucură-te, Rai ce răspândește ale nestricăciunii bune-nmiresmări
Bucură-te, chiparos înalt al sfintei nepăsări
Bucură-te, că pe potrivnicul cu răstignirea ta l-ai biruit
Bucură-te, că prin chinurile mucenicești Hristos te-a proslăvit
Bucură-te, că moaștele tale în tainița pământului s-au aflat
Bucură-te, că din dumnezeiască poruncă tu te-ai arătat
Bucură-te, că întinăciunea sufletelor noastre tu o curățești
Bucură-te, că răutatea credincioșilor degrabă o pârjolești
Bucură-te, că tu în toată vremea dăruiești tămăduire
Bucură-te, că ne ocrotești fără de contenire
Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite!
Condacul al 11-lea
Noroadele credincioșilor de pretutindeni L-au lăudat pe Domnul când au fost aflate sfintele tale moaște, căci El, prin dumnezeiasca Sa iconomie, le-a ținut tăinuite în pământ și nestricate de curgerea atâtor ani. Pe acestea cinstindu-le, Sfinte Efrem, și noi ne închinăm înaintea Împăratului Vieții, zicând: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Prin mijlocirea ta la tronul Mântuitorului Hristos, păzești mănăstirea de toată nevoia și necazul, dăruindu-i binecuvântarea ta, Părinte Efrem, căci iat-o alergând spre dobândirea darului tău și strigând cu umilință către tine:
Bucură-te, zidul nostru nesurpat
Bucură-te, al credincioșilor turn nestrămutat
Bucură-te, păzitorul de nădejde al mănăstirii tale
Bucură-te, căci pe copii îi ții sub ocrotirea trezviei tale
Bucură-te, sprijin nebiruit al monahiilor celor cu sârguință
Bucură-te, tainică slavă a maicilor iubitoare de nevoință
Bucură-te, cel ce cererile credincioșilor plinești
Bucură-te, că rugămințile copiilor tăi le primești
Bucură-te, că ne dăruiești toate bunătățile
Bucură-te, că alungi de la noi toate răutățile
Bucură-te, că pentru lumea întreagă te rogi neîncetat
Bucură-te, că prin tine mângâiere mare am aflat
Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite!
Condacul al 12-lea
Din destul reverși daruri și belșug de veselie și de fericire dumnezeiască, Părinte Efrem, iar racla cu sfintele tale moaște veselește sufletele noastre și ne sfințește chiar și trupurile, nouă, celor sărmani, ce îndrăznim să grăim Preasfintei Treimi: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Lăudându-ți luptele în cântările noastre, Părinte Mucenice Efrem, slăvim darul de care te-ai învrednicit și, apropiindu-ne de sfintele tale moaște, îți cerem să ne ocrotești până în sfârșitul vieții noastre pământești. Iar pentru tainica ocrotire ce ne-o arăți în toată vremea, îți aducem această cântare:
Bucură-te, cel ce ești asemenea cu toți sfinții
Bucură-te, cel ce te numeri dimpreună cu mucenicii
Bucură-te, căci ai dobândit cununile netrecătoare
Bucură-te, că ai cuprins lumina Întreitului Soare
Bucură-te, apărător neprețuit al celor ce trăiesc în mănăstire
Bucură-te, temelia nou arătată Bisericii, vrednicule de cinstire
Bucură-te, că mulțimi de credincioși ai umplut de veselie
Bucură-te, că tu înalți sufletele, întărindu-le în curăție
Bucură-te, că tu mă slobozești de grijile pierzătoare
Bucură-te, că mă scoți din patimile cele stricătoare
Bucură-te, că la tronul lui Hristos ești mijlocire
Bucură-te, cel ce mă izbăvești dintru mâhnire
Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite!
Condacul al 13-lea
O, de trei ori Preafericite Părinte, Sfinte Mucenice Efrem, împreună-locuitorule cu sfinții, roagă-L pe Hristos, dimpreună cu ei, să ne izbăvească din toate nevoile, făcându-ne părtași vieții celei veșnice, pe noi, cei ce-I strigăm lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)
Apoi se zic din nou Icosul 1 și Condacul 1:
Icosul 1
Ca un înger nemaivăzut ai fost trimis din Cer și ne-ai arătat nouă harul Preasfântului Duh, cu care îi mângâi pe toți credincioșii, Sfinte Mucenice Efrem. Pentru aceasta, preafericit te numim și îți strigăm ție:
Bucură-te, că odinioară lupta cea bună ai purtat
Bucură-te, că acum tu strălucești prealuminat
Bucură-te, cel ce ne dăruiești nouă veselie
Bucură-te, că pricinuiești în Ceruri bucurie
Bucură-te, stea cu totul nouă a Bisericii lui Hristos-Dumnezeu
Bucură-te, sabie cu două tăișuri împotriva nebuniei celui rău
Bucură-te, că tuturor te-ai făcut pildă de sfântă nevoință
Bucură-te, că în ale tale lupte ai dobândit cununi de biruință
Bucură-te, întărirea cea nouă a credinței
Bucură-te, rana și surparea necredinței
Bucură-te, că ești putere dăruită celor credincioși
Bucură-te, că preschimbi inimile celor necredincioși
Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite!
Condacul 1
Strălucitu-ne-ai tuturor ca o nouă stea, când s-au descoperit sfintele tale moaște, Părinte, iar cu strălucirea minunilor tale luminezi întreaga lume. Prin mila și smerenia ta, plinește cererile celor care se apropie cu credință și care îți strigă ție: Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite!

Rugăciune către Sfântul Mucenic Efrem cel Nou

O, Sfinte Părinte Efrem, căzând înaintea ta cu umilință, ridicăm acum glasul nostru spre tine. Cum se cuvine oare să te numim: minunat următor al Domnului Hristos, mare nevoitor și pustnic, cuvios părinte, mare mucenic, preot al Dumnezeului Celui Preaînalt, izvorâtor de mir, făcător de minuni, grabnic ajutător, mare tămăduitor de multe feluri de boli, slobozitor din multe necazuri și primejdii, mângâietor în deznădejde sau ajutător întru toate nevoile? Cu adevărat, toate aceste numiri le porți dintru darul Duhului Sfânt și de aceea te rugăm să nu ne treci cu vederea, ci degrabă venind întru întâmpinarea noastră, mijlocește-ne mare milă de la Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Și fie ca prin puterea minunată a rugăciunilor și a predicilor tale să dobândim întărire în a purcede și noi pe calea cea strâmtă ce duce spre Împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh. Amin!
Apoi, la sfârşit, se rosteşte otpustul.
(Cf. http://www.crestinortodox.ro/acatiste/acatistul-sfantului-efrem-nou-120745.html - 22.07.2016).

Material documentar, întocmit şi redactat de către Dr. Stelian Gomboş