Adaugat : 08 Mai 2014
Scrisoare deschisa....
Un gand la o deosebita aniversare – Parintele nostru Nicodim Arhimandritul...
Cuprins fiind de emotie, respect, recunostinta si veneratie m-am tot gandit, pret de mai multe zile cum sa-mi pot exprima, cat mai bine, in cateva randuri, aceste stari si sentimente fata de Preacuviosul Parinte Arhimandrit Nicodim Dimulescu acum, la implinirea a saptezeci si sase de ani de viata pamanteasca si patruzeci si cinci de ani de viata calugareasca autentica in una si aceeasi manastire – Crasna, judetul Prahova!...
Constat, cu oarecare strangere de inima, ca nu este usor sa faci un asemenea lucru mai ales pentru unul ca mine care il cunosc de, relativ, putina vreme adica de numai cincisprezece ani, acolo – la manastirea care de atunci, din cauza acestui staret al ei, a devenit lacasul meu de suflet si de reculegere spirituala deosebita!...
Parintele Arhimandrit Nicodim Dimulescu se contureaza si se identifica, cel putin in mintea si in inima mea, prin cateva trasaturi si calitati distincte: - in primul rand caracterul, onoarea si demnitatea parintelui apoi vocea sa inconfundabila – acel timbru baritonal de neegalat; dupa aceea cultura teologica si nu numai cu care este inzestrat datorita muncii si tenacitatii prea cuviosiei sale – care este un autodidact innascut si foarte perseverent; luciditatea si spiritul sau critic insotit de foarte multa intelegere si condescendenta; pe urma spiritul de disciplina, in primul rand cu el insusi, de rigoare doctrinara, liturgica si canonica revelata cu fiecare slujire a sa ori cu fiecare predica sau cuvantare, sustinute intr-un mod foarte coerent si elevat in diferite imprejurari sau cu diferite ocazii; comportamentul, felul sau de a fi si de a se raporta la semenii sai, la fiecare in parte intr-un mod deosebit si unic fiind foarte respectuos, accesibil si deschis toate acestea descoperind, in persoana sa, o generozitate si o etica a bunului simt pe care le-a cultivat de-a lungul intregii sale vieti si care astazi le intalnesti tot mai rar!... Parintele Nicodim mai are si calitatea de a fi un om de o sinceritate, discretie si modestie iesite din comun care iti inspira foarte multa incredere, confort sufletesc si dragoste fata de valorile perene ale spiritualitatii noastre monastice, si ale culturii noastre autentice!...
Citindu-i datele sale biografice ma uit, cu multa admiratie, la data si locul nasterii sale: - 11 mai anul 1935 in localitatea Carpenis, judetul Arges; la viata calugareasca in care a intrat din frageda copilarie, la varsta de treisprezece ani la manastirea Slanic – Arges unde a cunoscut parinti duhovnicesti de cea mai buna calitate, cum ar fi Preacuviosul Parinte Teofil – trecut la cele vesnice in vara anului 2010; apoi a vietuit in manastirea Rameti – Alba, unde l-a cunoscut pe vestitul duhovnic Dometie Manolache si a legat o prietenie sincera si durabila cu duhovnicul ei: - Parintele Ioachim Popa – retras in momentul de fata la manastirea sa de metanie – Frasinei - Valcea; la anii de prigoana comunista care nu l-au ocolit si nu l-au scutit nici pe sfintia sa de sicane, ispite, piedici si necazuri; la oamenii pe care i-a cunoscut si cu care a colaborat: - Patriarhii de vrednica amintire Iustinian, Iustin si Teoctist – care l-a evocat de foarte multe ori deoarece il aprecia foarte mult; Nu in ultimul rand trebuie mentionati aici numarul foarte mare de monahi si tineri pe care i-a format cu atata dragoste si intelegere, pe care i-a ajutat, si are inca foarte multi pe care ii sustine, in vestitele scoli teologice din tara si strainatate si care au devenit slujitori de marca ai bisericii noastre, atat in randul cinului monahal cat si in randul clerului de mir asa incat sase dintre ei sunt astazi ierarhi de vaza si membri marcanti ai Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, iar altii sunt stareti vestiti sau preoti parohi renumiti – realizari pentru care Parintele Nicodim Dimulescu este o persoana cam singulara si unica in zilele noastre, motiv pentru care a ajuns sa fie foarte apreciat si pretuit de catre multi dintre cunoscutii sai dar si invidiat de catre unii care, probabil, sunt stapaniti de vreun complex!... Ma mai gandesc, in aceste momente, la intalnirile si discutiile ziditoare, din punct de vedere duhovnicesc, pe care le-am avut cu Parintele si care, toate au fost prilej de mare inaltare sufleteasca pentru mine!... Tot aici si acum ma gandesc la faptul ca Parintele Nicodim are o foarte mare dragoste si recunostinta fata de inaintasii vietuitori ai sfintei manastiri Crasna pe care ii evoca cu foarte mare emotie, referindu-ma, aici, de pilda, la Parintele Arsenie Praja – in memoria caruia a scris o carte in care prezinta viata, faptele si invatatura vestitului duhovnic crasnean!... De asemenea, tot acum ma gandesc la dragostea Parintelui pentru calitatea cea autentica in toate, avand in mintea mea felul in care arata manastirea, caci il stim pe Parintele ca este un foarte mare iubitor al florilor asa incat curtea manastirii cea foarte ingrijita, arata permanent, ca un colt de rai, ca un paradis ceresc coborat pe pamant!...
Stiind, din propria-mi experienta, ca fiecare intalnire cu Parintele Nicodim este un prilej de mare inaltare sufleteasca si de sarbatoare, asemeni intalnirilor invataceilor cu marii filozofi ai vremii antice precum: Platon, Plotin, Socrate, Aristotel, fiindu-ne pilda demna de urmat, de intelepciune, abnegatie si daruire, ma (mai) gandesc ce repede ii uitam noi pe acesti oameni, pe acesti slujitori ai vietii noastre bisericesti si ai spiritualitatii noastre duhovnicesti, fiindu-le prea putin recunoscatori pentru toate cate ne-au facut si ne-au daruit ei noua!... De aceea, cartea (aceasta) care va apare ca un omagiu si prinos de recunostinta adus Parintelui nostru Staret se doreste a fi un pas spre revenirea la normalitatea cinstirii inaintasilor nostri asa cum se cuvine, aducandu-ne, astfel, aminte „de mai marii nostri”!...
Eu, personal, ma simt foarte onorat pentru faptul ca am avut fericitul prilej si marea sansa de a-l intalni si (de) a-l cunoaste pe Parintele Nicodim Dimulescu – mare personalitate a spiritualitatii monahale romanesti contemporane si, nu in ultimul rand de a avea posibilitatea sa-mi exprim, in scris, recunostinta si omagiul meu la acest ceas aniversar cand ii doresc sa aiba parte, in continuare, de multa sanatate, de mult spor si de multe impliniri duhovnicesti!...
Un sincer si calduros „La Multi si Fericiti Ani!” Preacuvioase Parinte Staret Emerit Nicodim!...
Bucuresti – 11.05.2014
Cu aleasa pretuire si multa recunostinta,
Stelian Gombos
